La Kiev a avut loc summit-ul Ucraina – UE. Principalele teme de discuţii ale summit-ului au fost susţinerea financiară a Ucrainei de către Occident şi implementarea Acordului de Asociere Ucraina – UE. În acelaşi timp, potrivit experţilor, procesul de integrare europeană a devenit unul destul de lent în Ucraina.
Politologii de la Kiev susţin că nu s-a întâmplat aşa cum planificau politicienii. Cu un an în urmă, Ucraina a semnat Acordul de Asociere şi mulţi cetăţeni de rând au sperat că autorităţile vor realiza o serie de reforme prevăzute de acest acord. Este vorba de combaterea corupţiei, aplicarea standardelor europene în procesul de producţie, liberalizarea regimului de vize etc.
Unii spun că această „întârziere reformistă” are loc din vina războiului din Donbas. Politologul ucrainean Vadim Karasiov consideră că UE este cu mai mult îngrijorată de luptele din Donbas, decât de integrarea europeană a Ucrainei. „Europa nu doreşte îngheţarea conflictului, concomitent cu aceasta statele europene nu vor să aibă de a face cu un război de amploare la frontierele sale estice. Deci, pentru statele europene, dar mai ales pentru Germania şi Franţa, problema nr. 1 nu este criza economică din Ucraina, ci războiul din Donbas”, consideră politologul Vadim Karasiov.
În acelaşi timp, potrivit experţilor de la Kiev, stoparea procesului de integrare europeană are loc din vina Kievului, şi nu a statelor europene. În timp ce ţările UE continuă să ratifice Acordul de Asociere cu Ucraina, Kievul nu se grăbeşte să realizeze reformele necesare. Nelinişteşte faptul că nu există la Kiev vreun centru de coordonare a procesului de integrare europeană, inclusiv şi a procesului de realizare a reformelor proeuropene.
O problemă importantă este absenţa unui lider politic, care ar coordona procesul de integrare europeană. În Cabinetul de Miniştri, în mod normal, ar fi trebuit să apară un nou vicepremier pentru integrare europeană, ceea ce nu s-a întâmplat până acum. Există în Guvern doar unele posturi formale de conducere, la nivelul adjuncţilor de miniştri, care se ocupă, chipurile, de realizarea reformelor proeuropene. Din păcate, însă, reformele şi integrarea nu trebuie să fie sfera de responsabilitate a unor vice-miniştri, ci a Guvernului în totalitate. Fără o activitate complexă, integrarea europeană poate să aibă loc la Kiev doar cu viteza melcului.
În timpul summit-ului amintit mai sus, Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a pus punctele pe „i”, spunând că ucrainenii nu trebuie să spere că vor veni occidentalii şi vor realiza reforme în Ucraina. Reformele, în opinia lui Tusk, reprezintă cel mai demn răspuns al Kievului politicii agresive a Federaţiei Ruse.
În linii generale, constatăm că Tusk are deplină dreptate: văzând schimbările pozitive, dar şi radicale din viaţa lor, mulţi cetăţeni pro-ruşi îşi vor întoarce privirile spre comunitatea europeană. Acelaşi lucru se referă şi la societatea rusă, care şi-ar dori la un moment dat să aibă şi ei o viaţă la fel de bună ca cea din Ucraina. Acum, însă, aceste „construcţii politice” există mai mult la nivel de teorie.
Făcând abstracţie de discursurile referitoare la reformele din Ucraina, este de menţionat că absenţa unui progres în sfera integrării europene erodează capitalul social de care mai dispun foşti lideri de la Euromaidan. Situaţia se poate înrăutăţi şi mai mult, devenind instabilă, dacă – metaforic vorbind – „melcul reformelor” din Ucraina nu va căpăta pe cât se poate de repede viteza ghepardului.
Marin GHERMAN,
politolog