La 13 mai 1476, după strălucita victorie de la Vaslui (10 ianuarie 1475) repurtată de Ștefan cel Mare al Moldovei, însuși sultanul Mehmed al II-lea Cuceritorul pornește cu oastea din Adrianopol și începe marea campanie împotriva Moldovei. Tătarii atacă Moldova din est iar însăși sultanul conduce Armata otomană din sud. Ștefan cel Mare este nevoit să permită grosului armatei formate din răzeși să-și apere casele de tătari rămânând cu armata de curte în fața inamicului principal. Urma să aibă loc Bătălia de la Valea Albă (Bătălia de la Războieni) la 26 iulie 1476. Scopul atacului otoman, susținut și de tătari, era preluarea cetăților Chilia și Cetatea Albă și înlocuirea lui Ștefan cu alt domnitor loial Imperiului. Ștefan cel Mare a solicitat ajutor militar țărilor creștine ale Europei, dar majoritatea lor au refuzat. Unicul ajutor a venit de la Matei Corvin, regele Ungariei. Oastea sultanului număra 150 000 oameni, din care 90 000 luptători, la care se adăugau 12 000 de munteni a lui Laioltă Basarab și forțele tătărești de 30 000 călăreți. Tuturor le se opune oastea moldavă a lui Ștefan cel Mare numărând 40 000 oșteni. Din cauza inferiorității mari de forțe, Ștefan rămas doar cu 10 000 boieri, se retrage, satele din calea dușmanului fiind părăsite și ogoarele arse. La 25 km nord-vest de Roman, pe un platou împădurit, Ștefan organizează o tabără întărită cu un șanț, val de pământ și trunchiuri de copaci. Prin această amplasare a liniei de apărare Ștefan își asigura o cale de retragere în Transilvania. Bătălia a durat 2 zile după care Ștefan cu oastea se retrage în pădure, pierzând 200 morți și 800 prizonieri, în schimb otomanii au pierdut 30 000 oameni. Bătălia a fost câștigata de sultan dar acesta nu a putut nimici oastea Moldovei. Garnizoanele Cetăților Neamț, Suceava și Hotin au reușit să respingă atacurile otomane. Ștefan a refăcut o armată de 16 000 oșteni și a hărțuit otomanii până la retragerea sultanului peste Dunăre, o parte din prăzi fiind recuperată.
La 13 mai 1887, la Tecuci 1887 s-a născut Elena Caragiani-Stoenescu, prima femeie aviator din România. În 1913 a luat licența în Drept, devenind una dintre primele femei din România licențiată în științe juridice. Primul său zbor l-a efectuat în 1912, însoțită de Mircea Zorileanu, viitor aviator și de cumnatul său, Andrei Popovici, viitor general de aviație. Brevetul de pilot aviator nr. 1591 din 22 ianuarie 1914 i-a fost eliberat de Federația Aeronautică Internațională la 22 ianuarie 1914, în Franța, după ce a urmat Școala de pilotaj a Ligii Naționale Aeriene de la Băneasa, fondată de prințul George Valentin Bibescu și apoi Școala civilă de aviație din Mourmelon le Grand (Paris, 1913). La acea dată, în lume existau doar 10 femei pilot. Neputând profesa în România, a rămas în Franța. S-a angajat jurnalistă la un cotidian francez și a lucrat ca reporter de război, primul corespondent de război care a realizat reportaje din avion. „Cea mai bună modalitate de a vedea o țară este să o privești prin ochii unei păsări”, spunea în interviurile date ziarelor vremii. A revenit în țară în 1916, când România intrase în război. Nu a putut intra în luptă ca pilot de avion de război, dar a transportat cu avionul materiale sanitare și medicamente, participând și la evacuarea răniților, determinând înființarea aviației sanitare din România mai târziu. A fost infirmieră de Crucea Roșie într-un spital din București. După război s-a căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu, a plecat la Paris și a continuat să fie jurnalistă, devenind celebră pentru reportajele sale din avion. Între 1917–1928 a realizat o serie de reportaje aeriene celebre în țări din Africa si America de Sud. A murit la vârsta de 42 de ani, la 29 martie 1929, de tuberculoză. Elena Caragiani este cea care a deschis drumul femeilor în lumea aviației, într-o epocă în care acest domeniu era destinat exclusiv bărbaților.
La 13 mai 1904 s-a născut Elvira Godeanu, o cunoscută actriță română de film, radio, teatru formată la generația de aur a marilor artiști interbelici. Elvira Godeanu (1904-1991) a interpretat roluri extrem de variate, atât din literatura universală, cât și din cea română. Ea rămâne una din marile interprete ale rolului Zoe Trahanache din comedia lui Ion Luca Caragiale.
La 13 mai 1982, la Chișinău s-a stins din viaţă Iosif Varticean, istoric literar, lingvist, academician. S-a născut la 22 septembrie 1910 în satul Oniţcani (în prezent raionul Criuleni, Republica Moldova). A absolvit Institutul Pedagogic. „A. Herţen” de la Leningrad (1941). A lucrat în domeniile pedagogic şi ştiinţific. A fost decan al Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat de la Chișinău, academician al Academiei de Ştiinţe a RSSM, Om Emerit al Republicii Moldova (1979). În calitate de crainic a sonorizat filmele documentare moldoveneşti, pe parcursul anilor (1944-1948), în perioada, în care punctul corespondenţilor de cronici chişinăuieni se afla încă la Kiev.
La 13 mai 2008 s-a stins din viață vestitul actor de teatru și film român, de origine basarabeană, Colea Răutu (Nicolai Rutcovschi), popularitate căruia i-au adus filmele „Moara cu noroc”, „Răscoala”, „Neamul Șoimăreștilor”, „Mihai Viteazul”, „Cel mai iubit dintre pământeni”.
Colea Răutu (Nicolai Rutcovschi) s-a născut la 28 noiembrie 1912, în localitatea Limbenii Noi, județul Bălți. A fost cel mai mare fiu din cei patru copii ai familiei Rutcovschi. A învățat la Colegiul „Regele Ferdinand” din Chișinău. Nu i-a plăcut niciodată cartea, așa cum singur recunoștea, în schimb îi plăcea foarte mult fotbalul, jucând câtva timp în echipa Uzinelor „Mociornița” din București. Viitorul actor a urmat apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, după absolvirea căruia a fost mai întâi corist la Opera din Cluj.
Actorul Colea Răutu a debutat la Teatrul de Revistă „Cărăbuș”, unde a interpretat mai ales cuplete social-satirice. Tot acolo a interpretat pentru prima oară faimosul șlagăr „Ți-a ieșit coșaru-n drum”.
În perioada anilor 1952-1968 Colea Răutu este actor la Teatrul Giulești. A jucat pentru scurt timp și la Teatrul din Pitești. La inițiativa lui Sică Alexandrescu a fost invitat să joace și la Teatrul Național din București. A debutat în film, interpretând rolul protagonistului din „Desfășurarea”, regia Paul Călinescu, prima ecranizare după Marin Preda. Rolul său de debut (Ilie Barbu) a rămas reperul întregii sale filmografii. A interpretat roluri în peste 70 de filme de lung metraj, atât românești, cât și străine și în seriale de televiziune. Actorul Colea Răutu s-a produs în roluri memorabile în „Moara cu noroc”, „Mihai Viteazul”, „Frații Jderi”, „Nemuritorii”, „Pintea” etc.
Colea Răutu a fost şi un apropiat colaborator al Teatrului Naţional Radiofonic, printre spectacolele înregistrate de acesta la radioul public aflându-se „Gaiţele” de Alexandru Chiritescu, „Pentru cine bat clopotele” de Ernest Hemingway, dramatizare de Nicolae Neagoe, „Departe de lumea dezlănţuită” de Thomas Hardy, traducere de Bianca Zamfirescu şi Eugenia Popescu Ciucea, dramatizare de Nicolae Neagoe.
Pentru realizările sale artistice deosebite, Colea Răutu a fost recompensat cu numeroase premii şi distincţii: titlul de Artist Emerit, Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”, premiul ACIN pentru întreaga activitate (1988), Premiul la Festivalul de film de la Karlovy-Vary, Premiul Festivalului de film de la Moscova, a fost unul dintre laureaţii Galei „Vârsta de Aur” (2001), ai Premiilor Naţionale în Domeniul Teatrului şi Galei Premiilor în Cinematografie (Premiul de Excelență în Cinematografia Românească, 2002), iar la 30 mai 2002 a fost decorat cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, alături de alţi actori, „pentru prestigioasa carieră artistică şi talentul deosebit prin care au dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”. Actorul Colea Răutu a murit la 13 mai 2008, la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti, la vârsta de 95 de ani, în urma unor complicaţii provocate de o boală incurabilă, fiind înmormântat cu onoruri militare, la Cimitirul Bellu din Bucureşti, pe Aleea Actorilor.
Nichita Stănescu l-a numit pe Colea Răutu „actorul de geniu” şi „un om dizolvat total în omenie”.
Adoratorii artei cinematografice din Ucraina au putut să admire jocul excelent al actorului român, Colea Răutu, în filmele despre popoarele băștinașe din America – „Apachen”, „Ulzana” etc.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com