La 14 ianuarie, supă stilul nou, este Odovania Praznicului Botezului Domnului. Ea marchează sfârșitul perioadei de prăznuire a sărbătorii Botezului Domnului. Este ultima zi când se poate lua Agheasma Mare. Începând cu secolul al IV-lea, Biserica a stabilit ca praznicele împărătești și zilele închinate unor sfinți să fie prăznuite într-un mod deosebit. Au un timp de pregătire care se numește înainte-prăznuire și o perioadă în care se continuă serbarea, numită după-prăznuire. Ultima zi a serbării este numita odovania, ceea ce înseamnă încheierea sărbătorii.
La 14 ianuarie pe stil vechi este prăznuit Sfântul Vasile cel Mare (330-379). Este considerat un mare Sfânt Părinte al Bisericii Răsăritene, arhiepiscop al Cezareei Capadociei, teolog și autor de scrieri ascetice. Este unul dintre Sfinţii Trei Ierarhi, împreună cu Ioan Gură de Aur şi Grigorie Teologul. Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei, din părinți binecredincioși și înstăriți, Vasilie și Emilia. Tatăl său era un luminat dascăl în cetate. Iubitor de învățătură și înzestrat pentru carte, Sfântul Vasile și-a îmbogățit mintea cercetând, rând pe rând, școlile din Cezareea, apoi din Constantinopol, mergând până la Atena, la cea mai înaltă școală din timpul său, unde a întâlnit pe Sfântul Grigorie Teologul, cu care a legat o strânsă și sfântă prietenie. A studiat logica, matematica, gramatica, științele naturii, retorica, filosofia și medicina. La Atena, împreună cu Sfântul Grigorie, a întemeiat prima grupare de studenți creștini. Această grupare a fost combătută puternic de păgâni. A intrat în monahism, apoi a fost hirotonit preot.
A fost ales Arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru Biserică, atunci când ereticii lui Arie și Macedonie izbutiseră să aibă de partea lor pe însuși împăratul Valens. Sfântul Vasile a dus o luptă aprigă, cu scrisul și cuvântul, pentru apărarea dogmei Sfintei Treimi. De aceea și-a atras mânia împăratului și a suferit multe prigoniri din partea lui. Lucrarea sa teologică și spirituală a fost continuată de fratele său mai mic, Sfântul Grigorie de Nyssa. Sfântul Vasile cel Mare a orânduit viața monahală și a întemeiat, pe lângă Biserică, azile și spitale, în ajutorul celor săraci și neputincioși, îndemnând pe cei înstăriți să folosească averile lor, ajutând pe cei lipsiți.
De asemenea, la 14 ianuarie după stilul vechi este prăznuită Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului Hristos, când i s-a pus numele de Iisus, în a opta zi după naştere. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a primit tăierea împrejur, act care confirma legământul poporului israelit cu Dumnezeu, pe de o parte ca să împlinească legea, cum însuşi Mântuitorul spune în Evanghelie: „N-am venit să stric legea, ci s-o împlinesc”, iar pe de altă parte pentru a arăta fără tăgadă că a luat trup adevărat, iar cei necredincioşi să nu aibă temei să susţină că Hristos cu nălucire S-ar fi născut. „Dacă n-a fost trup, pe cine a tăiat Iosif împrejur? Cel ce a fost cu trup adevărat S-a şi tăiat împrejur ca un om, şi cu sângele Său S-a roşit Pruncul, ca un fiu omenesc şi, durându-L, plângea, precum se cădea firii omeneşti”. (Sfântul Efrem Sirul — Vieţile Sfinţilor).
Maica Domnului şi dreptul Iosif au împlinit Legea veche, care spunea că orice prunc de parte bărbătească să fie tăiat împrejur în a opta zi de la naştere, pentru a se deosebi de popoarele păgâne şi pentru a consfinţi legământul încheiat cu Dumnezeu.
Semnele timpului din calendarul popular arată că, dacă la 14 ianuarie luna e în creştere, primăvara vor fi mari viituri. Dacă în dimineaţa acestei zile ninge, iarna va fi cu multă zăpadă, iar primăvara va sosi târziu. În vechime oamenii urmăreau direcţia vântului în această zi: dacă vântul adie dinspre miază-noapte, vara va fi rece, dinspre vest – ploioasă, dinspre est – uscată, dinspre miază-zi – caldă. Dacă viscoleşte de ziua Sfântului Vasile, vara va fi frumoasă. Poleiul din ziua de 14 ianuarie este un semn de belşug.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com