La 16 iunie 1313 s-a născut poetul și umanistul italian Giovanni Boccaccio. Povestirile lui Giovanni Boccaccio (1313-1375), reunite în „Decameronul” (1470), au influențat nu numai literatura italiana, dar a creat modelul genului literar al nuvelei şi a influenţat creația multor scriitori europeni, exercitând o deosebită influență asupra operelor scriitorilor Geoffrey Chaucer, François Rabelais, Miguel de Cervantes, Gotthold Ephraim Lessing. În 1879 compozitorul Franz von Suppé ii dedica opera „Boccaccio”. Pentru prima oară în Evul Mediu, Boccaccio arată în mod deliberat în „Decameronomul” lupta cu soarta şi învăţă cum aceasta poate fi învinsă. Pentru a fi într-adevăr nobil, potrivit Decameronului, omul trebuie să ia viaţa aşa cum e, fără amărăciune, trebuie să accepte, mai presus de orice, consecinţele propriilor acţiuni, oricât de mult i-ar înşela aşteptările sau oricât de tragice ar fi. Pentru a-şi realiza propria fericire pământească, el trebuie să-şi limiteze dorinţele la ceea ce este omeneşte posibil şi să renunţe la absolut fără regrete. Astfel, Boccaccio insistă atât pe puterile omului, cât şi pe limitările sale de neocolit, fără referiri la posibila intervenţie a graţiei divine.
La 16 iunie 1462, Vlad Țepeș conduce atacul surpriză împotriva otomanilor. Vlad al III-lea Drăculea sau ”Ţepeş” aşa cum este mai bine cunoscut, este unul dintre cele mai faimoase personaje din istoria românilor. A domnit în trei rânduri pe tronul Ţării Româneşti şi este un erou popular, promovat atât în legende cât şi în literatura română. Acesta a fost cel mai important atac din domnia sa, o lovitură surpriză, de noapte, asupra taberei otomane. Ideea atacului era să semene dezordine în tabăra otomană, să ucidă cât mai mulţi turci şi cel mai important, să-l ucidă pe sultan. Planul a fost pus la punct în cele mai mici detalii. Atacul s-a dat în noaptea de 16 spre 17 iunie 1462. Laonic Chalcocondil, un cronicar bizantin scria că voievodul muntean a atacat în fruntea unui grup de 10.000 de luptători călare, toţi îmbrăcaţi în haine otomane şi cu torţe aprinse, la trei ore după apusul soarelui, adică în jur de ora 12.00 noaptea, când majoritatea trupelor otomane dormeau. Impactul atacului a fost devastator. Valahii au început să taie în stânga şi în dreapta, au dat focuri la corturi şi la echipamente militare, sunând din cornuri şi semânând teroare. Chalcocondil mărturiseşte că otomanii „se socoteau cu totul pierduţi”. Vlad Ţepeş cu luptătorii săi au făcut ravagii în tabăra otomană reuşind să ucidă aproximativ 15.000 de turci. În plus otomanii au început să se omoare şi între ei, păcăliţi de deghizarea trupelor valahe.
La 16 iunie 1835 a fost inaugurată, la Iași, sub domnia lui Mihail Sturdza și prin strădania lui Gheorghe Asachi și a altor învățați români ai vremii, Academia Mihaileană. Este prima instituție de învățământ superior modernă din Moldova (1835-1847). Aici se țineau cursuri de istorie, drept, chimie, matematică și arhitectură. Este precursoare a Universității din Iași și a Colegiului Național și a pregătit o întreagă pleiadă de intelectuali. În 1847 cursurile au fost suspendate de autorităţile vremii, profesorii fiind acuzaţi de propagarea unor idei revoluţionare.
În ziua de 16 iunie a anului 1873 s-a stins din viață Andrei Șaguna, unul dintre conducătorii luptei de eliberare națională a românilor din Transilvania și primul președinte al „Astrei”, mitropolit al Transilvaniei. Andrei Șaguna (1808-1873) a fost un mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române. Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt (canonizat) la 21 iulie 2011. Prăznuirea lui se face la 30 noiembrie.
La 16 iunie 1925, în satul Cofa (Corovca), județul Hotin (în prezent raionul Nistru al actualei regiuni Cernăuți), s-a născut poetul, prozatorul, eseistul, traducătorul român, Anatol E. Baconsky. Anatol E. Baconsky a fost fiul lui Eftimie Baconsky, preot ortodox basarabean, și al Liubei. Inițiala E. din numele său provine de la prenumele tatălui, Eftimie, după obicei rusesc. Viitorul scriitor a urmat liceul la Chișinău și la Râmnicul Vâlcea. Între 1946 și 1949 a frecventat cursurile Facultății de Drept a Universității din Cluj. A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuți (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul „Poezii”. Anatol E. Baconsky a fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua” de la Cluj. Dacă în primii ani poezia lui Anatol E. Baconsky este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. În 1958 Anatol E. Baconsky a fost dat afară de la „Steaua” şi până în 1977, când a murit, în Bucureşti, zdrobit de cutremurul din 4 martie, a rămas şomer. Traduce mult din lirica universală și este autorul volumului „Panorama poeziei universale contemporane”, un compendiu al poeziei moderniste europene.
La mulți ani după moartea poetului, academicianul Eugen Simion va afirma: „Baconsky credea în superioritatea artei, poezia şi eseistica lui puţin scorţoasă, cultă în chip excesiv, apără totdeauna imaginea creatorului solemn, estetizant, senioral, pierdut în cerul marilor modele. El însuşi, ca om, trecea printre noi ca un prinţ exilat, abstras şi melancolic, de o melancolie puţin studiată, voivodală”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com