La 23 iunie 1834 s-a născut Alexandru Odobescu, prozator și istoric român, membru al Societății Academice Române. Alexandru Odobescu (1834-1895) a fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei („Istoria arheologiei”, 1877) și al unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa, descoperit în perioada profesoratului său. A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene („Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor”, 1861). A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeții Văcărești, Mișcarea literară din Țara Românească în sec. XVIII). Este autorul unor nuvele istorice „Mihnea Vodă cel Rău”, „Doamna Chiajna” (1860) și volume de eseuri. A decedat la 10 noiembrie 1895, la București.
La 23 iunie 1889, la Odesa s-a născut poeta rusa Anna Ahmatova, (Anna Gorenko). Anna Ahmatova (1889-1966) şi-a început activitatea în 1912, fiind considerată una din persoanele cele mai reprezentative ale curentului literar denumit „Acmeism”. După Revoluția Socialistă din Rusia, publicarea lucrărilor Annei Ahmatova a fost interzisă. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial și-a reluat activitatea, dar în 1946 a fost din nou criticată de organele partidului comunist și împiedicată să-și publice lucrările. În 1956, după moartea lui Stalin, Anna Ahmatova a fost reabilitată și a redevenit una din persoanele cele mai importante din lumea literată a Uniunii Sovietice. În 1964 i s-a decernat Premiul internațional de poezie Aetna-Taormina, iar în 1965 i se decernează titlul de doctor honoris causa de către Universitatea Oxford din Regatul Unit. În 1964, la vârsta de 74 de ani, Anna Ahmatova a fost aleasă președinte al Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică. A tradus în rusă versuri ale poetului naţional al românilor Mihai Eminescu.
La 23 iunie 1905, la Chișinău s-a născut Victor Iușceanu, compozitor, violonist, dirijor și profesor din Basarabia, membru al Societății Compozitorilor Români din 1948. A urmat Conservatorul din Chișinău, absolvind secțiile de Canto (1931) și Vioară (1936). A urmat apoi Academia de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” din Iași, unde a studiat cu Sofia Teodoreanu, Alexandru Zirra, Constantin Georgescu, Gavriil Galinescu și Antonin Ciolan. A fost profesor de Muzică la Liceul francez „General Berthelot” și la Gimnaziul de fete „Carmen Sylva”, de Muzică și de Vioară la Școala Normală de băieți „Mihai Viteazul” din Chișinău, de Teorie-solfegiu și Armonie la Conservatorul Lyra, Vioară la Școala Normală de băieți din București; a fost dirijor la Teatrul muncitoresc și conferențiar la catedra de Teorie-solfegiu a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București. A compus muzică simfonică: Vals simfonic, Trei tablouri simfonice; muzică de cameră: Quartetul de coarde în re minor, Fuga în re major pentru pian, Pastel de toamnă pentru șase violoncele; muzică vocală: Șapte lieduri pentru voce și pian pe versuri de Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Radu Miron, Gh. Scripcă; muzică de scenă. A scris lucrări didactice. S-a stins din viață la 3 august 1976, la București.
La 23 iunie 1983 a decedat Vlad Ioviță, prozator, scenarist și regizor de film moldovean. Vlad Ioviță s-a născut la 25 decembrie 1935 în satul Cocieri, raionul Dubăsari. În 1954, a absolvit Școala de balet „A. Vaganov” de pe lângă Teatrul de Operă și Balet „Kirov” (fostul Teatru Imperial „Mariinsk”) din Sankt-Petersburg și în 1964 – cursurile superioare de scenaristică și regie de pe lângă Institutul Unional de Cinematografie din Moscova. A activat în trupa de balet a teatrului „Muzical-Dramatic „A.S. Pușkin” din Chișinău, azi Teatrul Național „Mihai Eminescu” (1957-1958), ulterior – la Studioul „Moldova-Film”. A exercitat și funcția de secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Cineaștilor din Moldova (1981-1983). A semnat libretul „Meșterul Manole” (muzica de V. Poleakov și V Slivinski). A jucat roluri: mazurca ( „Lacul lebedelor” de P. Ceaikovski), prietenul lui Collin („Fata rău păzită” de P. Hertel), Șamanul, Voinicul („Spada frântă” de E. Lazarev) ș.a. Este autorul filmelor documentare „Păienjenişul”, „Malanca”, „Măştile iernilor noastre”, „Dansuri de toamnă”, ”Piatră, piatră”, precum și al filmelor de lung metraj „Nuntă la palat”, „Dimitrie Cantemir”, „Calul, puşca şi nevasta”, „Făt-Frumos”. A semnat scenariul la filmul „Se caută un paznic” (după povestea ”Ivan Turbincă” de Ion Creangă, în regia poetului și regizorului Gheorghe Vodă), precum și cărțile de proză: „Râsul şi plânsul vinului” (1965), „Dincolo de ploaie” (1970), ”Trei proze” (1971), „Dimitrie Vodă Cantemir”, nuvelă cinematografică (1973), „Un hectar de umbră pentru Sahara” (1984), ”Friguri” (1985) ş.a. În 1976, a fost distins cu Premiul de Stat și în 1982 i s-a conferit titlul onorific ”Maestru emerit al artei”. Astăzi, liceul din satul său natal, Cocieri, Dubăsari, îi poartă numele. „Vlad Ioviță este un cineast și un scriitor de o valoare netrecătoare, care a lăsat pagini memorabile în istoria literaturii şi culturii noastre”, a constatat poetul Arcadie Suceveanu.
La 23 iunie 2001 a început pelerinajul Papei Ioan Paul al II-lea în Ucraina. Vizita lui Ioan Paul al II-lea în Ucraina (23-27iunie) a fost cea de-a 94-a vizită internațională a șefului statului Vatican. Ea a avut loc la invitația guvernului ucrainean și a ierarhilor catolici. Scopul vizitei a fost de a sprijini catolicii în credința lor și de a contribui la stabilirea unor relații de prietenie între cultele din Ucraina. În conformitate cu programul vizitei, Ioan Paul al II-lea a vizitat Kievul și Lvivul. Papa a fost primit de președintele Ucrainei, Leonid Kucima, care a participat la ceremoniile de întâmpinare și rămas bun ale Suveranului Pontif, precum și la liturghiile din Kiev și Lviv.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com