La 4 mai 1646 apare, la Iași, „Cartea româneasca de învățătură de la pravilele împărătești și de la alte giudețe” (sau Pravila lui Vasile Lupu), primul cod de legi tipărit în limba română (şi unul dintre primele coduri de legi apărute într-o limbă naţională din Europa). Va fi urmată, în 1652, de Codul muntenesc „Îndreptarea legii”, tipărit la Târgovişte. Traducătorii celor două cărţi sunt Eustratie logofătul şi Daniil Andrei Panonianul (Ardeleanul).
La 4 mai 1828, la Chișinău, în familia poetului Constantin Stamati și al Ecaterinei Ciurea, s-a născut Constantin Stamati-Ciurea, scriitor, prozator, dramaturg și publicist moldovean. Debutează la Chișinău în 1853 cu piesa într-un act „Cometa sau Încă Mitrofanușca (în limba rusă) – o adaptare și prelucrare a piesei „Neneaca, cuconașul ei și dascălul” de Constantin Stamate, nepublicate la acea dată. În 1854 Constantin Stamati–Ciurea tipărește la Odesa, în rusește, o serie de opere dramatice și scrieri în proză: Amintire despre o vânătoare în Basarabia, Femeia în negru, ș.a. În 1863-1864 Constantin-Ciurea publică mai multe articole abordând probleme de ordin social și economic: schița despre vegetația și agricultura Basarabiei, unele momente din viața țăranilor Basarabiei și despre pauperism ș.a. În perioada 1885-1892 publică povestirea „Victima veacului”, piesele „Moartea lui Lermontov”, „Parvenitul”, „Cărăbușul”, un șir de fabule etc. La 22 iulie 1895 Constantin Stamate-Ciurea a fost distins „pentru scrierile sale literare” cu medalia „Bene merenti”, Clasa I, de către Maiestatea Sa regele României. La 22 februarie 1898 scriitorul se stinge din viață la Caracușenii Vechi, unde a și fost înmormântat.
La 4 mai 1928, la Lencăuți, județul Hotin, s-a născut Leon Baconsky, istoric și critic literar, traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România, fratele poetului A.E. Baconski. A studiat la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (absolvită în 1955), unde i-a avut profesori pe Dumitru Popovici și Ion Breazu. A făcut carieră universitară la Facultatea de Filologie a Universității clujene, unde a predat Literatura română contemporană, ca disciplină de bază, dar și Istoria ideilor estetice, Introducere în literatură, Teoria și practica presei. A debutat în presă cu un articol despre Leonid Leonov, în revista Steaua (1954). Debutul editorial a avut loc în 1963 cu o traducere din Prosper Merimee, Cronica domniei lui Carol al IX-lea. A colaborat sporadic la revistele Astra, Contemporanul, Luceafărul, Secolul 20, Steaua, Tribuna, Studia Universitatis „Babeș-Bolyai”, unde a publicat studii și articole importante despre Gib I. Mihăescu, eseuri despre George Coșbuc, iar la rubrica Figurine a revistei Tribuna, a compus o galerie de portrete ale unor scriitori mai puțin cunoscuți (I.I. Ciorănescu, Igena Floru etc.). Prima lui carte, Marginalii critice și istorico-literare, conține studii, articole, cronici despre poezia unor clasici români din secolul al XX-lea, ca și despre autori din generațiile mai recente. Leon Baconsky a decedat la 22 ianuarie 2019, la Cluj.
La 4 mai 1940, în satul Budeneţ de lângă Storojineţ s-a născut savantul și scriitorul cernăuțean, Grigore Bostan. Întreaga lui activitate științifică și didactică s-a desfășurat la Universitatea Națională „Iuri Fedkovyci” din Cernăuți, unde pe parcursul unui sfert de veac a condus Catedra de Filologie Română și Clasică. Lui Grigore Bostan i-a fost sortit să fie primul președinte al Societății Regionale pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, creată în mai 1989, și s-o îndrepte pe calea prosperării neamului românesc din nordul Bucovinei, la răscruci de epoci, când se ruina sistemul totalitar sovietic, iar cel independent și democratic abia se înfiripa. Această Societate, în frunte cu profesorul Grigore Bostan, urma să recupereze în scurt timp ceea de ce au fost lipsiți românii dintre Siret și Nistru în plan cultural în acea jumătate de secol de existență sub steaua roșie și să revină la plinătatea trăirii spirituale.
Grigore Bostan a fost primul om de știință român din Cernăuți, căruia i s-a conferit titlul de Membru de Onoare al Academiei Române după o perioadă de tăcere a principalei instituții științifice din patria istorică, impusă de sistemul socialist. Astfel, Grigore Bostan a fost primit și apreciat în marea familie de savanți români din întreaga lume.
Un alt merit deosebit al doctorului-academician constă în aceea că el a alcătuit, împreună cu Lora Bostan, un compendiu-antologie al literaturii române din Bucovina, regiunea Cernăuți, care cuprinde perioada 1775-2000. A continuat tradiția lui Constantin Loghin, autorul primei istorii a literaturii române din Bucovina.
Ca folclorist, Grigore Bostan a făcut o analiză amplă și comparativă a creației, datinilor și tradițiilor populare românești cu cele ale popoarelor vecine sau conlocuitoare, îndemnându-ne să cunoaștem creația genială a neamului nostru sub aspect național și general uman.
Deplinătatea științifică a fost trăită de Grigore Bostan și în creația sa poetică. Academicianul Mihai Cimpoi de la Chișinău îl apreciază astfel: „Prima expresie care ne vine în gând în clipa când ne propunem să-l evocăm pe Grigore Bostan este deplinătate, în sensul de completitudine de volum în cazul culturii, de care vorbea Eminescu. Deplinătatea sa, bineînțeles intelectuală, însemna, în primul rând, o cuprindere largă, polihistorică, a mai multor sfere ale cunoașterii – de la folclor până la literatura universală, cuprinzând și cultura românească. Când vorbim de mai multe domenii în care s-a manifestat ne gândim și la darul său de analist, de fenomenolog, dar și de cel de poet, exercitându-se – cu spontaneitate și cu putere de invenție rapidă – în instantaneul liric, dar și în cel umoristic, epigramatic, și la ipostaza de autor de sinteze”.
Grigore Bostan-poetul a fost menționat la fel de darnic ca și Grigore Bostan-savantul. Este deținătorul mai multor premii literare prestigioase: Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul „Lucian Blaga”, Premiul „Mircea Streinul”, Premiul Salonului Internațional de carte de la Iași, Premiul Fundației Culturale a Bucovinei, Premiul „Iuri Fedkovyci”. Ca poet, Grigore Bostan a lăsat un mesaj deosebit pentru neamul său „de la poale de Carpați”: „Să porți, ca mărul înflorit, pe frunte,/ solemn, cununa tainelor cerești/ și-n ghețurile vremurilor cărunte/ cu versul tău grădini să-ntinerești”.
În ziua de 4 mai a anului 1955, la Paris s-a stins din viaţă marele compozitor român George Enescu, considerat cel mai important muzician român. Debutul, în calitate de compozitor, îl face în ziua de 6 februarie 1898 în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică „Poema Română, op. 1”. Despre activitatea sa muzicală, George Enescu spunea: „În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist și profesor. Cel mai mult prețuiesc darul de a compune muzica și nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare…”. Stilul componistic al lui George Enescu este greu de definit, oscilând între stilul romantic monumental al lui Richard Wagner (în „Simfonia Nr. 1”), influențele muzicii franceze, tendințele neo-baroce (în „Suita orchestrală Nr. 2”) și exprimarea modernă cu totul personală din muzica de cameră, opera „Oedip” sau „Simfonia de Cameră”. Influența folclorului românesc este evidentă în cele două „Rapsodii Române”, „Sonata pentru vioară”.
Celebritatea internațională a lui George Enescu se datorează în special „Rapsodiei Române Nr. 1”. La Bucureşti se desfăşoară cu regularitate Festivalul Internaţional „George Enescu”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com