De decizia Bisericii Ortodoxe Române de a recunoaşte sau nu noua Biserică Ortodoxă Ucraineană independentă de Moscova depinde soarta celor 127 de parohii din regiunea Cernăuţi.
Patriarhia Rusiei suspendă relaţiile cu Patriarhia Constantinopolului …
Hotărârea adoptată de Biserica Ortodoxă Rusă, de a întrerupe legăturile sale cu Patriarhia de la Constantinopol, căreia îi reproşează că doreşte să recunoască o Biserică ortodoxă ucraineană independentă de Moscova, nu poate rămâne fără răspuns clar din partea Bisericii Ortodoxe Române, precizează prof.univ. Dorin Popescu, care a ocupat trei funcţii diplomatice: în Federaţia Rusă, în Ucraina şi în Bosnia-Herţegovina. Biserica Ortodoxă Română s-a poziţionat în ultimii ani ca o biserică ce se pronunţă pentru ecumenism, respectiv pentru o înţelegere foarte largă şi consensuală a tuturor problemelor în dispută pe agenda dialogului dintre bisericile ortodoxe ale Europei şi ale lumii. Pe de altă parte, la sfârşitul acestui an, la inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului, vor fi invitaţi şi Bartolomeu I, patriarhul Constantinopolului, şi patriarhul Chiril al Moscovei. Dacă BOR se pronunţă acum în privinţa autocefaliei bisericii ortodoxe ucrainene în favoarea uneia dintre părţile aflate în schismă, probabil că partea cealaltă nu va participa la sfinţirea catedralei, iar momentul va fi lipsit de aura şi amplitudinea necesare, crede diplomatul. „O astfel de decizie ar putea crea un precedent şi în Republica Moldova. Dacă aici, în felul acesta, se va crea o biserică ortodoxă moldovenească, locală, care va slăbi Mitropolia Basarabiei – parte a Bisericii Ortodoxe Române? Acum, în Republica Moldova, este o biserică rusească, precum în Ucraina, dar, spre deosebire de Ucraina, există şi o biserică ortodoxă românească – Mitropolia Basarabiei, care este o structură a Bisericii Ortodoxe Române. Dacă peste ceva timp şi moldovenii vor să se dezică de biserica rusă, dar şi de cea românească şi se va crea acolo o biserică ortodoxă moldovenească, locală, care va rupe Republica Moldova de apartenenţa ei la spaţiul canonic românesc?“, se întreabă Dorin Popescu.
127 de parohii din Cernăuţi unde se slujeşte în limba română
Pe de altă parte, românii din regiunea Cernăuţi au 127 de parohii, deci 127 de biserici, toate fiind arondate Bisericii Ortodoxe Ucrainene de pe lângă Patriarhia Moscovei. Asupra acestor biserici, spune el, se exercită de multă vreme presiuni pentru a trece de partea ucrainenilor. De ce nu au trecut până acum? Pentru că ucrainenii nu le-au permis să slujească în limba română, iar ruşii le-au permis. „Ce se va întâmpla cu aceste 127 de parohii? Va avea noua Biserica Ortodoxă Ucraineană grijă ca în aceste parohii să se slujească în limba română? Va putea acorda Biserica Ortodoxă Ucraineană garanţii pe termen lung în acest sens? Va avea grijă să recunoască sau să accepte, cel puţin, înfiinţarea unui vicariat ortodox românesc în Ucraina, aşa cum există un vicariat ucrainean ortodox în România, dacă nu cumva chiar o Mitropolie a Bucovinei cu sediul la Suceava şi o episcopie a acesteia la Cernăuţi? Biserica Ortodoxă Română ar putea folosi în această situaţie instrumente de negociere diplomatică pentru a obţine beneficiile maxime de poziţionare“, crede el. Obiectivul prioritar al poziţionării trebuie să vizeze apropierea solidă şi pe termen lung a credincioşilor ortodocşi de etnie română din nordul Bucovinei, sudul Basarabiei şi Republica Moldova de spaţiul canonic românesc. În cazul în care, spune el, dacă din cele 127 de parohii româneşti 30 vor trece de partea bisericii autocefale ucrainene şi restul vor rămâne în continuare cu biserica rusă, noi vom avea o problemă schismatică în rândul comunităţii româneşti din Ucraina. O parte va ţine de Biserica Ortodoxă Rusă, iar o parte de noua biserică ucraineană. „Ce vom face atunci? Trebuie să ne poziţionăm rapid şi pentru a transmite un semnal celor 127 de parohii ale etnicilor români din Ucraina — un semnal că avem o soluţie pentru ei“, consideră el.
Ucraina şi cele două biserici nerecunoscute
Biserica Ortodoxă Rusă a adoptat la Sinodul de la Minsk, din 15 octombrie 2018, hotărârea de a rupe legăturile euharistice cu Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. Ce reprezintă aceste legături? Enoriaşii unei biserici nu se pot bucura de serviciile religioase ale celeilalte: spovedanie, împărtăşanie, clericii celor două biserici nu mai pot sluji împreună, iar în rugăciunile formulate de o biserică nu mai sunt incluşi clericii celeilalte biserici. Dar cum s-a ajuns aici? În Ucraina nu există biserică canonică, naţională, ci două biserici nerecunoscute, necanonice: una este Biserica Ortodoxă Ucraineană subordonată Patriarhiei Kievului, dar ea era autoproclamată, adică nu este recunoscută în lumea ortodoxă, şi încă o biserică autocefală care a fost înfiinţată după 1990, care, nici ea, la rândul ei, nu este recunoscută în lumea ortodoxă (Biserica Ortodoxă ucraineană autocefală). În contextul războiului ruso–ucrainean, preşedintele Petre Poroşenko şi o serie de partide naţionaliste de la Kiev au decis că trebuie să apese pedala de acceleraţie pentru obţinerea unui decret privind autocefalia, adică recunoaşterea canonicităţii unei biserici ortodoxe ucrainene.. Pe acest fond, preşedintele şi rada Supremă de la Kiev au solicitat, în numele statului ucrainean, Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, care este prima între bisericile ortodoxe din lume, recunoaşterea unei biserici.
Sinod cu două biserici şi schismatici
Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, considerată a fi prima dintre bisericile ortodoxe, a dat Kievului următoarea temă: suntem gata să vă acordăm decretul de recunoaştere, dar nu ştim cui să dăm pentru că sunt două biserici nerecunoscute. Ce ar putea să facă reprezentanţii celor două biserici? Să facă un Sinod extins, în care să fie incluşi clerici din cele două biserici nerecunoscute în prezent, plus clerici schismatici din biserica subordonată Moscovei care doresc să se implice în procesele de autocefalie. Practic, să facă un Sinod care să consfinţească apariţia unei biserici unice ortodoxe ucrainene care se va numi Biserica Ortodoxă Ucraineană. „Şi aici este o problemă, spune diplomatul, pentru că ruşii au ocupat această denumire. Şi atunci, Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului va emite acest decret către noua biserică ortodoxă ucraineană consfinţind în acest fel o biserică ortodoxă ucraineană autocefală, canonică, despărţită de Moscova“. Pe de altă parte, el se întreabă: dacă Biserica Ecumenică a Constantinopolului va emite un decret pe care nu îl va recunoaşte nimeni în afara aliaţilor tradiţionali ai Patriarhiei Ecumenice? Nu există un cadru juridic, formal, care să rezolve aceste probleme, care sunt similare celor politico-diplomatice. „Ce se întâmplă cu Kosovo acum? Este un stat? De facto şi de jure, este. România nu recunoaşte acest stat, alături de alte state din Europa şi din lume. Este destul de probabil că multe biserici ortodoxe se vor grăbi să recunoască autocefalia noii biserici ortodoxe ucrainene când decretul va fi acordat, însă altele nu se vor grăbi să o facă. Biserica Ortodoxă Rusă nu va recunoaşte probabil niciodată, precum şi alte biserici care au o legătură foarte strânsă cu Biserica Ortodoxă Rusă“.
Ce hotărâre a luat BOR la ultimul Sinod, de pe 25 octombrie
Sfântul Sinod al BOR nu se poziţionează, deocamdată, de nicio parte a baricadei. Iată mesajul: „Avându-se în vedere evoluţiile recente ale situaţiei bisericeşti din Ucraina, Sfântul Sinod reiterează recomandarea din data de 24 mai 2018 ca Patriarhia Ecumenică şi Patriarhia Moscovei să ajungă împreună la o soluţie, păstrându-se unitatea de credinţă şi libertatea administrativ-pastorală, acestea din urmă reprezentând o notă caracteristică a Ortodoxiei. Sfântul Sinod subliniază totodată faptul că unitatea se păstrează prin coresponsabilitate şi cooperare între Bisericile Ortodoxe locale, prin cultivarea dialogului şi a sinodalităţii la nivel panortodox, aceasta fiind o necesitate permanentă în viaţa Bisericii. Unitatea Bisericii este un dar sfânt al lui Dumnezeu, dar şi o mare responsabilitate a ierarhilor, clerului şi credincioşilor mireni. De aceea, Sfântul Sinod îndeamnă la înmulţirea rugăciunii pentru unitate, la cultivarea prin dialog şi reconciliere a iubirii creştine fraterne, care oferă adevărata libertate“.
Sursa: adevarul.ro, articol de Mariana Iancu