La 6 februarie după calendarul nou sunt prăznuiți Sfinții Varsanufie cel Mare, Ioan Profetul, Vucol și Fotie. Sfântul Ierarh Vucol, episcopul Smirnei, a fost sfinţit episcop al oraşului Smirna (Asia Mică) de către Sfântul Ioan Evanghelistul. Însă, înainte de trecerea la cele veşnice, Episcopul Vucol şi-a încredinţat eparhia vrednicului său urmaş, Policarp. Ca episcop, Vucol a apărat învăţătura apostolică împotriva ereziei lui Marcian. Sfântul Cuvios Varsanufie cel Mare a trăit în secolul al VI-lea, în timpul domniei împăratului Iustinian I (483-565). A dus o viaţă ascetică în Mănăstirea Avvei Seridus (Serid sau Serida) din Palestina, lângă oraşul Gaza. A trecut la Domnul în anul 540, în chip minunat. Sfântul Ierarh Fotie, Patriarhul Constantinopolului, s-a născut în această cetate la anul 810, din părinţii dreptcredincioşi, Irina şi Serghie, fratele Sfintei Împărătese Teodora şi rudă cu Sfântul Patriarh Tarasie. Sfântul Fotie a studiat ştiinţele profane, dar şi Sfintele Scripturi, scrierile Sfinţilor Părinţi şi canoanele Bisericii. Patriarhul a fost întronizat la Praznicul Naşterii Domnului din anul 858. Pentru că a mustrat păcatele împăraţilor, a fost izgonit din scaun, dar readus apoi cu cinste.
În această zi, potrivit calendarului bisericesc pe stil vechi, este cinstită Sfânta Xenia. Ea era originară din Roma, iar povestea ei a început în momentul în care părinţii au hotărât s-o mărite, iar ea a ales să fugă împreună cu două slujitoare în Insula Cos. Face acest lucru din dragoste față de Hristos, căci pentru ea adevărata logodnă era unirea cu El. Renunţă la numele Eusebia și își ia numele de Xenia, care se tâlcuiește „străină”, vrând să arate prin acest gest, că se înstrăinează de lumea aceasta. În urmă rugăciunilor, îl întâlnește pe ieromonahul Pavel, iar la îndemnul acestuia se stabilește în cetatea Milassa din Căreia și îmbracă haina monahală. Aici va ridică o bisericuța închinată Sfântului Mucenic Ștefan. Va fi locul în care se va nevoi împreună cu cele două slujitoare și cu alte fecioare. Sfânta Xenia era într-o continuă priveghere, înfrânare și smerenie. Purta niște haine vechi, dar consideră că trupul sau este nevrednic și de acestea. Toată viață ei era întru umilință și vărsare a lacrimilor. Era străină de lume, însă, locuitoare a cerului. A fost văzută în trup, dar s-a asemănat cu îngerii cei fără de trup.
Potrivit semnelor din bătrâni, după cum e starea vremii în această zi așa va fi și primăvara. Dacă nu adie vântul, cea de a doua jumătate a lunii iulie va fi uscată și cu arșiță. Dacă norii plutesc sus pe cer, se așteaptă moină. Viscolul din 6 februarie prevestește o primăvară târzie.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com