La 7 martie, stil nou, este sărbătorit Sfântul Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului. Sfântul Sfințit Mucenic Efrem s-a născut undeva la sud de Dunăre, din părinți creștini. Ajungând la maturitate, a plecat la Locurile Sfinte pentru a se închina, iar sosind acolo a hotărât să îmbrace haina preoției, devenind mai apoi ucenic al patriarhului Hermon al Ierusalimului. Patriarhul îl trimite, la începutul secolului al IV-lea, în Dacia Pontică pentru a propovădui Evanghelia lui Hristos și a-i păstori pe credincioșii daco-romani din Eparhia Tomisului. Odată ajuns aici, și luându-și atribuțiile sale de ierarh, prin puterea „cuvântului lui Dumnezeu”, episcopul Efrem aduce la credința în Hristos numeroși daco-romani dar și goți sau sciți. În scurtul timp al păstoririi sale rodnice, numeroși barbari au primit sfântul botez și mulți creștini au primit martiriul pentru credința lor nestrămutată în Hristos. Episcopul Efrem a avut însă grijă să răscumpere sfintele lor moaște, pe care le îngropa în locuri de taină, ridicând mai apoi, deasupra lor, numeroase biserici. În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor poruncite de împăratul Dioclețian în anii 300-304, episcopul Efrem este prins și dus la Cherson (Chersones), în Crimeea. Aici sfântul părinte este întemnițat și chinuit cumplit de romani pentru a se lepăda de Dumnezeul creștinilor și a se închina idolilor păgâni. Însă episcopul Efrem n-a vrut să-L hulească pe Dumnezeu, ci a mărturisit credința și dragostea pentru Hristos, fiind ucis de prigonitorii săi prin tăierea capului. Astfel, fericitul episcop Efrem al Tomisului și-a încredințat sufletul în mâinile Mântuitorului lumii, primind cununa mucenicească.
În această zi, după calendarul bisericesc pe stil vechi, sunt cinstiți Sfântul Mucenic Mavrichie şi cei şaptezeci de ostaşi împreună cu dânsul. În timpul domniei împaratului Maximian s-a pornit salbatica prigoana împotriva creștinilor. Mavrichie era generalul armatei stationate în cetatea siriana Apamea. Păgânii l-au pârât pe acest general împăratului ca pe unul ce era creștin și propovăduia credința creștină printre soldații săi. Pentru investigări a sosit în cetate însuși împăratul, împreuna cu Mavrichie au fost aduși la anchetă și șaptezeci dintre soldații săi. Printre aceștia se afla și Fotinius, fiul lui Mavrichie. Nici lingușirile împăratului și nici amenințările lui nu au putut să-i clintească pe acești adevărați eroi. Ei au fost aduși la un loc mlăștinos, noroios, bântuit de tot felul de țânțari, viespi și alte insecte înțepătoare și veninoase. Ostașii împreună cu generalul lor au fost dezbrăcați până la piele, unși cu miere și legați de copaci, astfel încât acele viespi să-i înțepe până la moarte. După zece zile de chinuri dintre cele mai groaznice, ei și-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu. Acești viteji ostași ai lui Hristos au primit mucenicia la anul 305 de la întruparea Sa.
De pe timpurile mai vechi, în această zi sătenii se pregăteau pentru lucrările de primăvară. După unele semne ale timpului ei încercau să prevadă starea vremii. Dacă în ziua de 7 martie este frig, vara va fi ploioasă. De e zi cu soare, întregul an va fi călduros. De e zi fără precipitații, la toamnă timpul va fi frumos. Dacă viscolește, primăvara va fi îndelungată.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com