8 Martie, ziua în care femeile nu primeau flori şi se luptau pentru drepturi elementare

3zetkin

Ideologia sovietică rămâne până în prezent adânc înrădăcinată în conştiinţa noastră. În subconştientul nostru au rămas şi multe reminiscenţe comuniste legate de modul de viaţă, printre care se numără şi marcarea unor astfel de sărbători ca Ziua Apărătorilor Patriei sau Ziua Internaţională a Femeii.
În pofida originii, ziua de 1 Martie continuă să rămână în mod tradiţional un bun prilej de a acorda atenţie fetelor, soţiilor, colegelor, mamelor sau bunicilor prin a le dărui flori, parfumuri sau alte daruri banale. Studiile realizate denotă faptul că circa 80% din cetăţeni sărbătoresc această zi. În plus, în ajunul acestei zile toţi şefii din administraţia publică, deputaţi şi alţi diriguitori de stat se grăbesc să adreseze mesaje de felicitare pentru reprezentantele sexului frumos. Intenţia lor rămâne frumoasă şi oarecum paradoxală pentru că vine în contradicţie cu campania de decomunizare anunţată în ţară. În ultima perioadă vedem că 8 martie se serbează cu precădere în ţările fostei U.R.S.S. şi în unele ţări foste socialiste. Potrivit sensului originar al acestei zile – 8 Martie n-a fost concepută drept zi a femeilor, a frumoaselor doamne sau ca o sărbătoare „a mamelor şi bunicelor”: 8 Martie nu era ziua femeii, ci a unui anumit tip de femeie – a femeii-revoluţionar. Iată de ce în ţările unde mişcarea comunistă nu a prins rădăcini, această „sărbătoare” nu exista.
Invenţie a mişcării socialiste, adoptată rapid de lagărul comunist, 8 martie este mai puţin o sărbătoare a feminităţii şi a iubirii, cât o zi de propagandă a „femeii-bărbat“ şi a stângismului deşucheat. În 1908, în ultima duminică a lunii februarie, femeile socialiste din Statele Unite au organizat prima Zi a Femeilor, cu demonstraţii ample prin care se cerea dreptul de vot, precum şi drepturi politice şi economice pentru femei. În anul următor, peste două mii de persoane au luat parte la adunarea de Ziua Femeilor care a avut loc în Manhattan. De această dată, femeile care lucrau în domeniul confecţiilor au intrat în grevă generală. 30 mii de confecţionere de cămăşi au stat în frigul iernii timp de 13 săptămâni pentru a fi plătite mai bine şi pentru condiţii mai bune de muncă. În 1910 pe Ziua Femeilor au pus stăpânire socialiştii şi activistele feminismului din Statele Unite. În acelaşi an a avut loc la Copenhaga cea de-a doua conferinţă a femeilor socialiste unde s-a propus ca Ziua Femeilor să devină o sărbătoare internaţională, ceea ce s-a şi întâmplat. Mai ales, nemţoaica Clara Zetkin, una dintre fruntaşele mişcării socialiste, a insistat că ar trebui stabilită o zi în care femeile să-şi ceară drepturile. Prima zi Internaţională a Femeii s-a ţinut la 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte câteva ţări europene. Data a fost aleasă de femeile germane pentru că, la aceeaşi dată în 1848, regele Prusiei a trebuit să facă faţă unei revolte armate şi a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei. Revoluţia bolşevică a început de la Ziua Femeii. Cea mai memorabilă zi a Femeii a fost sărbătorită în martie 1917, în Petrograd (actualul Sankt Petersburg), când femeile au demonstrat pe stradă în 7 martie, protestând faţă de închiderea muncitorilor pe o platformă de armament. A fost primul pas spre Revoluţia Bolşevică. Însă, Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscută oficial mult mai târziu, în 1975, de către Naţiunile Unite şi a fost adoptată, începând cu această dată, de multe dintre guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei.
Ţările comuniste au adoptat Ziua Femeii, folosită ca un nou prilej de propagandă. De altfel, mai ales în Occident, Ziua Femeii este mai puţin prilej de sărbătoare, cât de propagandă pentru feminismul agresiv, pentru egalitatea între sexe, pentru aşa-zisa emancipare a femeii şi, în general, pentru orice manifestări de stângism deşucheat şi împotriva valorilor tradiţionale ale familiei. În prezent, Ziua Femeii, popularizată mai mult ca „Ziua Mamei“ în perioada comunistă, este o sărbătoare oficială în Afganistan, Armenia, Azerbaijan, Belarus, Bur­kina Faso, Cam­bod­gia, China, Cuba, Georgia, Guinea-Bissau, Erit­rea, Kazah­stan, Kârgâzstan, Laos, Mada­gascar, Republica Moldova, Mon­go­lia, Muntenegru, Nepal, Rusia, Tadjikistan, Turk­me­nistan, Uga­nda, Ucraina, Uzbe­kistan, Viet­nam şi Zambia. Pe de altă parte, este sărbătorită, fără a fi o sărbătoare oficială, în ţări precum Croaţia, Serbia, Bulgaria, România şi Letonia.

Добавить комментарий