La 9 februarie 1917, la Voznesensk, în Ucraina s-a născut balerinul Oleg Danovski, unul din întemeietorii scolii naționale române de balet modern. A fost fondatorul și directorul primului teatru de balet din România. Mama sa a fost maestră de balet la Teatrul din Cernăuți, astfel încât Oleg a crescut de mic într-un mediu artistic. Inițial, a studiat timp de 7 ani vioara și ulterior s-a dedicat dansului. La 14 ani a fugit la București cu o elevă de-a mamei sale, s-a angajat balerin la Teatrul Cărăbuș. Foarte curând a devenit prim solist, înlocuind balerinul care se îmbolnăvise, într-o remarcabilă evoluție care i-a adus supranumele de Sfinxul Slav. La 17 ani era cel mai tânăr coregraf din lume. A dansat pe scena de la Teatrul Evreiesc, a fost solist la Opera Română din București, unde a început să monteze spectacole remarcabile. A apărut pe toate marile scene ale lumii, precum Teatrul Balșoi, Opera din Milano sau Metropolitan New York, iar sub conducerea sa baletul românesc s-a bucurat de succese și recunoaștere fără precedent în străinătate. A înființat o secție de balet a Teatrului Fantasio din Constanța, Ansamblul de balet clasic și contemporan. Inițial a fost constituit din tineri absolvenți ai liceelor de coregrafie din București și Cluj. Primul spectacol montat a fost „Chopiniana”. Aici Oleg Danovski a montat: trilogia ceaikovskiană „Lacul lebedelor”, „Frumoasa din pădurea adormită”, „Spărgătorul de nuci”. A fost distins cu titlul de Artist Emerit. Oleg Danovski a decedat la 21 octombrie 1996.
În ziua de 9 februarie 1942, la Kiev nemţii o arestează pe poeta ucraineană Olena Tiliga. Ea conducea atunci Uniunea scriitorilor ucraineni şi la adunarea Uniunii a fost arestată împreună cu soţul ei, Myhailo Teliga. La sfârşitul lunii februarie ei au fost împuşcaţi la Babin Iar. Patrimoniul poetic al Olenei Teliha nu este mare ca număr, fiind cunoscute doar 38 de poezii. Însă din punct de vedere al conținutului, acesta este de o valoare de neegalat. Poezia sa se caracterizează prin vocea sa unică, o trăsătură inerentă operei sale, pe care criticii literari au definit-o drept „pasiunea versurilor de dragoste”. Poezia Olenei Teliha se caracterizează, de asemenea, prin capacitatea sa de a prevedea. În poemul „Întoarcerea”, ea a descris în detaliu întoarcerea sa în țara natală, iar în poemul „Scrisoare” și-a prezis sfârșitul tragic: „Moarte fierbinte — nu moarte de iarnă”, pentru care l-a rugat pe Dumnezeu, și a văzut în imaginația sa poetică că atunci când va ajunge „Pe țărmul nostru sumbru și frumos”, „viața ei se va clătina și va pleca — Ca o corabie în strălucirea focului”.
La 9 februarie 1967, la Bucureşti a avut loc premiera filmului „Dacii” (regizor Sergiu Nicolescu, scenariu Titus Popovici). Filmul „Dacii” a avut un mare succes la publicul din România. El a fost relansat la 2 februarie 2001. „Dacii” se află pe locul 4 în topul celor mai vizionate filme româneşti din toate timpurile. Lansarea filmului în Franța a avut loc la 31 mai 1967, adaptarea în limba franceză fiind realizată de Jacques Rémy. Versiunea franceză întitulată „Les Guerriers” conține un supliment de scene de luptă, care nu a fost încorporat în negativul versiunii române. Prin contractul de exploatare din 1965, partea franceză avea dreptul de exploatare a filmului în Franța, Italia, Belgia, Luxemburg și fostele colonii franceze din Africa și Asia. Difuzarea mondială a filmului a fost preluată în aprilie 1968 de firma canadiană „Paris-Montreal Distribution”. Criticii de film au recunoscut în marea majoritate caracterul de superproducție al acestui film, fără precedent în istoria cinematografiei românești. Vorbind despre acest film, criticii Cornel Cristian și Bujor T. Râpeanu afirmau că el „constituie unul dintre episoadele izbutite ale epopeii cinematografice naționale prin câteva reușite portretizări, prin iscusința realizării scenelor de masă și buna valorificare plastică – în imagine – a peisajului românesc”. Sergiu Florin Nicolaescu (1930-2013) a fost cel mai prolific și mai vizionat regizor român din toate timpurile: 54 filme, plus 27 coproducții și peste 1 miliard de spectatori (majoritatea din China și Rusia, dar și 130 milioane de spectatori din România). Sergiu Nicolaescu a debutat în filmele de lung metraj cu filmul „Dacii” (1967). A urmat megaproducția „Mihai Viteazul” (1971), precum și o serie de filme polițiste centrate în jurul personajului fictiv „Comisarul Moldovan”.
La 9 februarie 1977 Postul de radio Europa Liberă a transmis scrisoarea deschisă prin care scriitorul Paul Goma se solidariză cu protestatarii anti-comunişti ai Chartei 77 din Cehoslovacia. A fost „actul de naştere” al dizidenţei româneşti. Paul Goma (1935-2020) a fost un scriitor român comunist apoi disident anticomunist. Pentru opoziția sa împotriva regimului comunist a fost arestat și maltratat dar, datorită popularizării internaționale a cazului său, a putut să părăsească România și s-a stabilit în Franţa, unde a fost unul dintre membrii marcanți ai exilului românesc. A refuzat în 1980 cetățenia franceză și a rămas multă vreme apatrid. După 1989 i s-au publicat și în România o parte din cărți.
La 9 februarie 1995 Alain Delon, actor, regizor și producător francez, primește „Ursul de aur” pentru întreaga sa carieră, la Festivalul de film de la Berlin. Alain Fabien Maurice Marcel Delon (născut în 1935) este unul dintre cei mai cunoscuți actori din cinematografia franceză și sex simbol al anilor ’60, ’70 și ’80. La Festivalul de Film de la Cannes 2019 a primit Palme d’Or de onoare. Alain Fabien Maurice Marcel Delon (1935-2024) în 1985 a câștigat Premiul César pentru cel mai bun actor pentru interpretarea sa din „Notre histoire” (1984). În 1991, a primit ordinul Legiunea de Onoare a Franței. La cel de-al 45-lea Festival Internațional de Film de la Berlin, a câștigat Ursul de Aur de Onoare. La Festivalul de Film de la Cannes 2019, a primit Palme d’Or de onoare.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com