În miez de iarnă ne aflăm,
Acum ca altă dată,
Drumul este mai pustiu,
Și soarele zgârcit se-arată.
E plictisit și amărât,
Drumețul ce stingher apare
Să dea binețe n-are cui,
Și nimeni nu e până-n zare.
Un ciripit slab se aude
Printre ramurile goale,
E vestitorul primăverii,
De pe acum își face cale.
Dar e încă prea devreme
Să cânte păsări în zăvoi,
Și vântul frigul răspândește,
Și iarna încă-i pe la noi.
Totuși sperăm și ne încredem,
Omul cu speranța trăiește,
Că se va împodobi Natura
Și vom trăi noi creștinește.
Va dispărea urgia,
Ce năvală peste noi a dat,
Ne rugăm: să fie iarăşi
Al nostru Pământ curat.
Sergiu BESPALCO,
lucrător al culturii din s. Stălineşti