In memoriam
În cronica neagră a virusului necruţător COVID-19 a fost trecut numele luminos al lui Corneliu Nichitovici. La 5 aprilie a încetat să bată inima unui român cu suflet mare, care a ţinut şi a contribuit la iluminarea neamului său. Peste câteva ore Corneliu Nichitovici a fost urmat pe drumul veşniciei de soţia sa, Daria Nichitovici.
Corneliu Nichitovici s-a născut pe timp de război, nu departe de Odesa. Tatăl său, Teodor Nichitovici, era încorporat în armata română şi şi-a purtat familia pe drumul războiului până în vestul României de unde au revenit la vatră, în Voloca pe Derelui. Crescut într-o familie de intelectuali, Corneliu Nichitovici a demonstrat o râvnă deosebită spre lumina şi înţelepciunea cărţii, iar după absolvirea şcolii din sat a urmat Şcoala Pedagogică din Cernăuţi şi a studiat prin corespondenţă filologia la Universitate, iar peste câteva decenii – şi juridica.
Activitatea pedagogică şi-a început-o la şcoala natală din Voloca. Conducerea raionului Hliboca a observat foarte repede capacităţile lui organizatorice şi l-a chemat să fie un lider al comsomolului hlibocean. Apoi i s-a încredinţat conducerea Secţiei raionale de învăţământ, funcţie pe care voloceanul Corneliu Nichitovici a îndeplinit-o conştiincios şi cu dăruire timp de mai bine de un deceniu – din 1974 până în 1985. A fost avansat în postul de prim locţiitor al şefului Direcţiei regionale a învăţământului public. În biroul său de la „casa cu lei”, aşa este numit în popor sediul Administraţiei regionale, Corneliu Nichitovici a rezolvat multe probleme importante din domeniul învăţământului, unele dintre ele fiind cruciale pentru şcolile româneşti din ţinut. Acea perioadă din activitatea sa a coincis cu începutul proceselor democratice din societate, de renaştere naţională. Şcolile româneşti din regiune au trecut la alfabetul latin şi „experimentul în această privinţă” a fost înfăptuit anume la Şcoala medie din Voloca sa natală. Funcţionarul de rang regional, Corneliu Nichitovici, nu s-a temut să participe la viaţa publică şi a contribuit la crearea, în 1989, a Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, şi pe bună dreptate a fost ales în componenţa primului prezidiu al Societăţii. Şi-a adus aportul nemijlocit la deschiderea, în 1991, a Şcolii româneşti din centrul Cernăuţiului – actualmente Gimnaziul nr.6 „Alexandru cel Bun”.
Din august 1998 şi până în iunie 2002 românul Corneliu Nichitovici a deţinut postul de adjunct al şefului Administraţiei Regionale de Stat. A fost vârful carierei acestui intelectual cu deosebite virtuţi umane, rămânând până la ultima suflare devotat idealurilor neamului său.
–Pentru Voloca moartea lui Corneliu Nichitovici a fost ca un tunet din senin, ne-a spus bunul său prieten şi consătean Nicolae Mintencu, distins pedagog şi rapsod popular. Dar şi pentru comunitatea românească din ţinutul nostru. Întregul sat se pregătea să-l petreacă în ultimul drum, dar am aflat că a fost înmormântat în grabă în Cimitirul central din Cernăuţi. Oricum, pentru Voloca, pentru toţi cei care l-au cunoscut rămâne o amintire luminoasă. O fost un om care şi-a trăit viaţa frumos, cu demnitate, iubindu-şi neamul şi respectându-i tradiţiile.
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe soţii Nichitovici!
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com