La 2 aprilie s-au împlinit o sută de ani de la naşterea istoricului literar cernăuţean, Oleksa Romaneţ. Născut în Transnistria şi participant la cel de-al Doilea Război Mondial, Oleksa Romaneţ, slobozit la vatră, s-a înscris la Facultatea de Filologie a Universităţii cernăuţene. După absolvire i s-a propus modestul post de laborant la Catedra de Literatură Ucraineană. Cunoscând limba română, a început să se preocupe fundamental de temele relaţiilor istorice, literare, folclorice şi culturale ucraineano-moldo-române. În scurt timp a devenit cunoscut în cercurile ştiinţifice din Moldova şi România. Teza sa de doctorat „Bogdan Petriceicu-Haşdeu şi relaţiile reciproce est-romanice-ucrainene” a fost înalt apreciată de comisia academică şi chiar s-a menţionat că pentru o astfel de lucrare autorul merită titlul de doctor habilitat. Însă, Oleksa Romaneţ a rămas toată viaţa cu titlul de candidat în ştiinţe filologice, după sistemul sovietic. În schimb, studiile sale au o pondere ştiinţifică deosebită.
El a fost printre primii care a apreciat traducerea în română a „Cobzarului” lui Taras Şevcenko de către poetul de la Chişinău Ion Gheorghiţă. Apoi a semnalat despre următoarea traducere a „Cobzarului” de către poetul de la Suceava Ion Cozmei, considerând-o una dintre cele mai bune. Ion Cozmei, încurajat de cuvintele calde, spuse la adresa sa de către istoricul literar cernăuţean, Oleksa Romaneţ, i-a dăruit volumul „Cobzarul” cu autograf.
În biblioteca personală a lui Oleksa Romaneţ erau mii de volume de studii în ştiinţa literaturii, multe purtând autografele autorilor dintr-un şir de ţări, în deosebi din Moldova şi România. Bogata sa bibliotecă, prin testament, a fost donată Bibliotecii universale regionale „M. Ivasiuk” din Cernăuţi. Oleksa Romaneţ s-a bucurat de o mare popularitate în rândurile tinerilor scriitori bucovineni. El l-a îndemnat pe Mykola Buciko să traducă în ucraineană versuri de Bogdan Petriceicu-Haşdeu, Gheorghe Asachi. A colaborat ani la rând cu publicaţiile regionale de expresie românească, propunându-le articole de valoare. În semn de profundă recunoştinţă, poetul Mircea Lutic i-a consacrat această poezie:
Din preludiul vârstei
Lui Alexe Romaneţ
Ca o cetate între colţi de stâncă,
Nestrămutat, cu vânturile-n piept,
A stat, prin ani, dintotdeauna drept,
Ales prin chemarea sa adâncă.
În toate cumpănit şi înţelept,
O-ntruchipare de virtuţi, şi încă
Atât pe gând şi cuget de stăpân, că
Paideatic parcă-i un concept.
Dar, din preludiul vârstei, dalb şi blând
Un făt-frumos în suflet îi răsare.
Şi iată-l un ingenuu, fremătând,
De viaţă, ca un râu în revărsare.
Căci firoscosul se retrage, când
Pruncul din el dă vremii altă zare.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com