Tamara Severniuk este poeta care îşi scrie creaţia în două limbi – ucraineană şi rusă. Cu aceiaşi putere artistică – profundă şi senină – ea proslăveşte cel mai nobil sentiment al omului – iubirea. Ispitită mereu de câmpul foii albe, asociată cu pustiul biblic al încercării rezistenţei fidelităţii faţă de Cuvânt, poeta îşi lasă pe ea rânduri din testamentul iubirii. Or, iubirea este cuvântul care predomină în poezia Tamarei Severniuk. Noul ei volum de versuri – „Răzmeriţă de iarnă” – are ca subtitlu „Darul dragostei”.
Chiar pe prima filă a cărţii autoarea declară: „Cât de mult doresc, pur şi simplu, să fiu, / Şi ţara mea să fie, / Şi să iubesc – e sentimentul viu, / Întru vecie, întru vecie”.
„Răzmeriţă de iarnă” este al cincilea volum de versuri, editat de Tamara Severniuk în limba rusă. Ieşită acum de sub tipar, în timpul cicloanelor lingvistice din Ucraina, această carte demonstrează că poetul întotdeauna vorbeşte în limba poeziei, iar limba poeziei este limba iubirii. Deci, întrebarea din prefaţa cărţii – în ce limbă vorbeşte poetul? – este însoţită de răspunsul formulat de însăşi fidelitatea cu care Tamara Severniuk serveşte cuvântul viu ce purifică sufletele.
Poeta bilingvă Tamara Severniuk rămâne cu sufletul deschis spre Cuvântul care răsună în alte limbi şi ea nu ascunde, ci scoate în vileag acest lucru, recunoaşte că, trăind în Bucovina, a îndrăgit acest meleag şi prin verbul eminescian.
Lansarea volumului de versuri „Răzmeriţă de iarnă” a avut loc zilele acestea la Biblioteca municipală „A. Dobreanski” din Cernăuţi.
Vasile Carlaşciuc