România pare să se afle din nou, odată cu alegerile prezidențiale din acest an, într-o etapă specială, critică și posibil crucială de dezvoltare. Deja duminica aceasta, cetățenii își vor face alegerea finală în legătură cu faptul cine va conduce țara în următorii ani și, în consecință, cu privire la calea pe care o va urma statul membru al UE și NATO. Cu toate acestea, din definițiile preliminare, direcția țării pare evidentă — spre dezvoltarea valorilor și priorităților europene. În același timp, liderul din primul tur al alegerilor prezidențiale, George Simion, care a obținut aproximativ 3,86 milioane de voturi, este cunoscut pentru opiniile și declarațiile sale radicale, inclusiv pentru criticile la adresa UE. După cum știți, liderul partidului de extremă dreapta AUR, George Simion, și primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, care susține poziții complet opuse și este capabil să consolideze electoratul proeuropean, au intrat în turul al doilea al cursei prezidențiale. Mitinguri proeuropene cu ocazia Zilei Europei au avut deja loc în marile orașe din România, unde zeci de mii de oameni au cerut autorităților țării să continue să adere la cursul proeuropean. Este destul de logic că astfel de mitinguri au avut loc în ajunul turului al doilea al alegerilor prezidențiale, când se va decide soarta țării. Este încă imposibil de prezis rezultatul final al alegerilor prezidențiale din România, deși sondajele de opinie indică faptul că Simion are șanse mari de câștig.
Totuși, pericolul constă și în faptul dacă specificul relațiilor dintre București și Bruxelles, precum și dintre București și Moscova, se va schimba în viitor. Experții observă că extrema dreaptă reprezentată de Simion a devenit acum mult mai interesantă pentru Moscova și pentru numeroase mișcări radicale de dreapta din Europa. „Interesul” Moscovei este destul de ușor de înțeles: a avea propriul președinte pro-rus aici este extrem de „potrivit” pentru Moscova, ceea ce nu a funcționat în cazul lui Georgescu, dar ceea ce Kremlinul speră în mod evident pentru viitor. În ciuda faptului că Simion l-a numit în repetate rânduri criminal pe Putin în declarațiile sale, el se opune, de asemenea, livrării de arme către Ucraina, unde a fost declarat persona non grata din cauza contactelor sale cu serviciile speciale ruse. O altă țară vecină, Republica Moldova, a recurs, de asemenea, la interzicerea liderului cursei prezidențiale din România ca persoană care amenință stabilitatea națională. Liderul partidului de extremă dreapta este, de asemenea, împotriva acordării de asistență Ucrainei, iar în discursurile sale publice recente a subliniat acest lucru, afirmând că Bucureștiul „nu va mai da nici măcar un cent unei alte țări”. Simion a evitat să dea un răspuns definitiv dacă România va vota noi pachete de sprijin pentru Ucraina, spunând că va acționa doar în interesul țării sale. Potențialul lider al țării și-a justificat această poziție prin aderarea la politica lui Trump. Merită menționat faptul că echipa lui Trump a criticat activ retragerea lui Călin Georgescu din alegeri, ceea ce la rândul său a jucat în favoarea lui Simion, care se poziționează ca succesor al lui Georgescu. Iar declarațiile sale că, dacă va câștiga alegerile, i se va oferi o funcție de conducere sunt o dovadă în acest sens.
Analiștii au sugerat în mod repetat că partidul AUR condus de Simion, pozițiile sale cheie și retorica sa pot indica anumite legături cu Kremlinul. Simion, însă, neagă acest lucru și subliniază că nu este nici pro-rus, nici pro-european, ci exclusiv pro-român. Cu toate acestea, conștient sau nu, această poziție a liderului cursei prezidențiale românești distruge în continuare unitatea europeană și, în același timp, coincide în mod ciudat cu narațiunile rusești. Astfel, AUR și liderul său apără de fapt o linie eurosceptică, se opun politicii migratorii și promovează sentimente homofobe. Simion și-a permis, de asemenea, să recurgă la anumite aluzii la revendicări teritoriale față de Ucraina, menționând teritoriile Basarabiei de Sud și Bucovinei de Nord, care au făcut parte anterior din România. Această poziție și aceste declarații reflectă destul de logic strategia rusă de divizare a unității europene și de distrugere a valorilor și priorităților europene.
Cu toate acestea, merită subliniat faptul că România a fost un aliat de încredere al Occidentului ca membru al UE și al NATO, precum și un vecin important din punct de vedere strategic în sprijinirea Ucrainei, punând prioritățile de securitate mai presus de orice. Cu toate acestea, venirea la putere a unor forțe deschis eurosceptice la București ar putea schimba semnificativ cursul. Pentru UE, rezultatul acestor alegeri va fi, de asemenea, crucial, deoarece ar putea afecta schimbarea și extinderea opoziției interne. Dacă Simion devine președinte, tabăra euroscepticilor, care include deja figurile bine-cunoscute ale lui Viktor Orban și Robert Fico, ar putea fi însoțită de un alt lider care se opune în mod deschis unității UE. Acest lucru, la rândul său, ar putea schimba semnificativ peisajul politic și de securitate al regiunii.
Prin urmare, aplicând principiul Kremlinului privind țările „prietenoase și neprietenoase”, putem concluziona că Moscova încearcă să transforme România nu numai într-un stat „prietenos”, ci și într-un stat profitabil. Kremlinul trebuie să consolideze influența Rusiei în România, în primul rând, pentru că, în acest fel, Rusia încearcă nu numai să își extindă influența în Europa, ci și să continue să se îndrepte spre atingerea propriilor obiective de distrugere a democrațiilor europene și de distrugere a standardelor geopolitice existente. În general, comportamentul Rusiei în Europa a fost întotdeauna același — destabilizator și distructiv. Se speră că România, care se află în prezent într-un mediu politic destul de dificil, își va apăra democrația rămânând de partea legii și a adevărului. Prin urmare, turul al doilea al alegerilor prezidențiale din România va determina nu numai soarta țării, ci va deveni, de asemenea, un fel de test de turnesol care va contura prioritățile și maturitatea politică a României, precum și capacitatea Uniunii Europene de a apăra și proteja valorile democratice, de a-și spori mai degrabă decât de a-și pierde susținătorii.
Taras POPOVYCI,
expert
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com