ALERGIILE

heuschnupfen-bei-kindern-1065px-1024px

Pentru milioane de oameni, bucuriile primăverii se transformă în chin: alergiile! Foarte multe persoane suferă din cauză că organismul lor se revoltă împotriva unor substanţe inofensive, provenite din mediul înconjurător. Polenul, de pildă, răsfăţul florilor şi bucuria albinelor.
heuschnupfen-bei-kindern-1065px-1024pxAlergiile fac parte din categoria principalelor boli endemice. Ele pot fi declanşate de orice substanţă din mediu, cu care noi venim în contact. Aceste reacţii disproporţionate ale sistemului imunitar au o dublură – şi anume, intoleranţele, în primul rând, cele la alimente şi la diverse produse farmaceutice. Intole­ranţele pornesc din alte cauze, însă prezintă un tablou clinic asemănător, motiv pentru care se mai numesc şi pseudoalergii.
Puţine sunt afecţiunile la care factorii declanşatori se pot depista cu atâta exactitate ca la alergii. În schimb, cauzele intoleranţelor nu pot fi întotdeauna precizate sută la sută. După pă­re­rea cercetătorilor, faptul că oamenii reacţionează alergic la anumite substanţe sau nu le tolerează este determinat de moştenirea genetică, peste care se suprapun şi factorii de mediu. Totodată, specialiştii apreciază că o contribuţie importantă la apariţia alergiilor şi a intoleranţelor o aduc, deseori, şi problemele psihice. Astfel, stresul poate agrava simptomele. Şi invers: calmul şi echilibrul influenţează pozitiv mecanismele de apărare naturală ale organismului. De reţinut că o alergie poate lăsa urme la nivelul psihicului, mergând chiar până la instalarea unei depresii.
Referitor la factorii de mediu, cercetătorii găsesc din ce în ce mai multe argumente în favoarea aşa-numitei teorii „a copiilor mai puţin îngrijiţi”: dacă o igienă exagerată îi fereşte, într-adevăr, pe micuţi de microbi şi infecţii, pe de altă parte, ea le compromite şansa de a-şi antrena sistemul imunitar. În consecinţă, cei crescuţi la ţară, care s-au aflat permanent în contact cu cerealele şi cu animalele din gospodărie, sunt ulterior mai puţin vulnerabili la alergii decât copiii de la oraş. Potrivit unui studiu, acest „efect al gospodăriei rurale” se transmite chiar şi de la viitoarea mamă către făt, în cursul perioadei de graviditate. Iar un studiu efectuat pe termen lung a pus în evidenţă faptul că prezenţa câinilor şi a pisicilor în preajma copiilor mici, în primii lor ani de viaţă, scade riscul de alergie la păr de animale.
Alergiile pot apărea la orice vârstă şi pot fi declanşate de mai multe substanţe simultan. Reac­ţia sistemului imunitar se produce fie instantaneu, prin eliberarea unor mari cantităţi de histamină, fie cu o întârziere de 12 până la 72 de ore după contactul cu alergenul respectiv.

Principalii alergeni şi reacţiile declanşate de ei

allergia-na-pilAlergia presupune o dereglare a mecanismelor defensive ale corpului nostru. Alergenii, în realitate nişte substanţe inofensive, ca de pildă praful din casă şi polenul florilor, sunt percepuţi de către sistemul imunitar ca nişte invadatori, împotriva cărora el are datoria să lupte cu ajutorul anticorpilor, tot aşa cum combate bacteriile şi viruşii. În funcţie de tipul alergenului, această reacţie imunologică specifică se exprimă printr-o mare varietate de simptome.

Alergenii respiratorii
Polenul plantelor. Grăun­cioarele minuscule de po­len nu se pot vedea cu ochiul liber. Ele sunt produse cu miliardele de către arbori, ierburi şi tot felul de alte plante. Cele mai frecvente alergii sunt produse de polenurile de mesteacăn, peliniţă şi secară. Tot mai periculoasă devine şi ambrozia, o plantă perenă, care creşte prin grădini, în culturile de cereale şi de floarea-soarelui, dar mai ales în zonele lăsate în paragină, de unde şi denumirea ei populară de „iarbă de paragină” sau „iarba pârloagelor”. Alergia la polen se manifestă, de obicei, sub forma febrei fânului (rinită alergică sau rinoconjunctivită alergică). Suferă de ea cam un sfert din populaţia Europei. Simptomele, similare cu ale răcelii, rezultă din producţia sporită de secreţii şi mucus, stimulată de mediatorii eliberaţi de sistemul imunitar, cum este histamina. Pielea şi mucoasele se inflamează. Atunci când ochii se înroşesc, devin sensibili la lumină şi lăcrimează ori dau senzaţii de mâncărime, iar pleoapele se umflă, medicul va pune diagnosticul de conjunctivită alergică. Pe lângă simptomele propriu-zise, pacienţii se plâng şi de consecinţele lor, nu mai puţin supărătoare: somn neodihnitor, o stare de oboseală permanentă sau dificultăţi de concentrare.
Părul animalelor. Nume­roşi alergici la părul de animale reacţionează la un singur animal de casă. Nu firele de păr şi penele în sine declanşează alergia, ci ceea ce se găseşte pe ele: epitelii, seu, salivă, excremente şi urină. Apar mâncărimi, erupţii cutanate sau urticarie.
Când inspirăm polen, peri de animale sau particule de praf, ele ne pot provoca şi un astm bronşic. Histamina face ca musculatura netedă a aparatului respirator să se contracte, astfel încât se resimte o apăsare pe piept. Mucoasele căilor respiratorii se inflamează şi dau naştere unor secreţii vâscoase. În cazul cel mai rău, suferindul se află literalmente în imposibili­tatea de a respira.
Praful din casă. El ascunde milioane de potenţiali alergeni, printre altele, fibre, epitelii umane şi de animale, precum şi excrementele microscopice ale acarienilor. Aceste arahnide minuscule preferă să se adăpostească în tapiţeria mobilelor, pe covoare, în haine şi aşternuturi. Într-un gram de praf din pat se găsesc circa 4.000 de acarieni, care continuă să elibereze alergeni chiar şi atunci când mor.
Printre simptomele alergiei la praf şi acarieni se numără ochii înroşiţi, inflamaţia mucoasei na­zale, uneori şi erupţiile cutanate. Persoanele afectate au de suferit mai ales în timpul nopţii, dimineaţa şi în momentele când îşi fac patul.
Mucegaiurile. Aceste microorganisme se înmulţesc în spatele tapetului şi al plăcilor de faianţă, pe pereţii umezi sau în ghivecele de flori, câteodată şi în tapiţeria pieselor vechi de mobilier, ca şi în frunzişul copacilor.
Mucegaiurile provoacă frecvent o alveolită alergică extrinsecă. Aceasta poate fi dezvoltată şi la locul de muncă, din cauza prafului sau a pulberilor organice (situaţie în care este diagnosticată ca astm profesional). Aler­genii ajung în alveole, iar ţesutul pulmonar şi bronhiile fine se inflamează. După 4-12 ore, uneo­­ri abia după câteva zile ori săptămâni, apar simptome similare cu ale gripei. Ele se sting îndată ce pacientul evită contactul cu alergenii respectivi.

Lasă un răspuns