Statisticele arată că un număr mare de copii suferă de astm bronşic. Majoritatea copiilor cu această boală se nasc cu o predispoziţie, deseori intervenind factori externi, care transformă predispoziţia în boală: infecţii respiratorii, diferiţi alergeni: praful din casă, părul sau saliva unor animale de casă (pisică sau câine).
Astmul este o boală inflamatorie cronică a căilor aeriene (prin care aerul intră şi iese din plămâni), care se manifestă prin crize de sufocare. Cel mai frecvent, primele simptome ale bolii apar în copilărie (la 2 treimi din pacienţi) şi sunt declanşate de: factori genetici, praf, păr de animale, polen, mucegaiuri sau diverse elemente de poluare atmosferică.
Semnele bolii
Astmul se manifestă prin crize de sufocare (cu îngreunarea respiraţiei), tuse, şuierături în piept, mai ales, în timpul nopţii, senzaţia de strângere la nivelul pieptului etc.
De cele mai multe ori, diagnosticarea unui copil cu astm este dificilă, deoarece, potrivit specialiştilor, înainte de a se pune un diagnostic corect, bolnavul poate primi alte… 9 diagnostice (astm alergic, bronşită cronică), care întârzie prescrierea unui tratament eficient. „Asocierea de până la 80 la sută a astmului bronşic cu rinita alergică este un factor agravant, consecinţele asupra copilului fiind cu atât mai severe, cu cât diagnosticul este mai tardiv. Rinita alergică este întâlnită în special la copii. Simptomele rinitei sunt frecvent ignorate, considerate ca o simplă neplăcere. Cele două boli se amplifică reciproc. Dacă această asociere nu este diagnosticată la timp şi tratată corect, creşte riscul declanşării unui atac de astm, putându-se ajunge la spitalizare”, explică medicul.
Cum trebuie să procedeze părinţii?
Astmul bronşic este o afecţiune care nu se vindecă, dar care poate fi ţinută sub control. Copiii cu astm bronşic pot avea o viaţă normală, activă, pot frecventa şcoala şi se pot juca în voie. Pentru un control total al bolii, părinţii trebuie să aibă în vedere două reguli de bază: eliminarea factorilor declanşatori ai bolii (plante de apartament, animale de casă) şi urmarea cu stricteţe a tratamentului recomandat de medic.
„Educaţia pacientului şi a celor din jur este foarte importantă. Aceştia trebuie să primească cât mai multe informaţii despre caracterul bolii, evitarea factorilor care pot duce la exacerbarea bolii, modul de administrare a medicamentelor etc.”, explică medicul.