Astronomii au clarificat fenomenul stelei de Betleem

Christmas-Star

În timpul studierii fenomenului stelei de Betleem s-a reușit să fie stabilită și data nașterii lui Iisus Hristos – 17 aprilie anul 6 înaintea erei noastre.

Oamenii de ştiinţă nu o dată au propus ipoteze referitor la naşterea lui Iisus Hristos. Studiind istoria venirii în lume a Mântuitorului, existenţa căruia a fost dovedită pe cale ştiinţifică, astronomii au decis să clarifice ce fenomene au avut loc în spaţiul astral în momentul naşterii lui, comunică 1 NEWS.

Astronomul Michael Molnar a recitit de nenumărate ori Evanghelia după Matei despre cei trei magi, regele Irod şi steaua de Betleem. El şi-a pus drept scop să găsească acea stea tainică, care a răsărit în Est, se mişca spre Sud, dar nu spre Vest după toate legile mişcării corpurilor cereşti.

De asemenea, pe savant l-a interesat cum un obiect cosmic putea să indice calea pentru cei trei magi. Adunând informaţie, Molnar a ajuns la concluzia că în căutarea acestui corp cosmic învăluit în taină îl va ajura data naşterii lui Iisus Hristos. Antrenându-i la cercetările sale ştiinţifice pe astrologi, el a stabilit că termenul biblic „la răsărit”, care nu o dată se repetă în Sfânta Scriptură, era folosit de matematicienii greci cu 2000 de ani în urmă.

Este interesant faptul că pe această stea de Betleem magii puteau s-o vadă într-un anumit moment, înainte de răsăritul soarelui.

Ştiind că stelele nu-şi schimbă locul şi nu se mişcă pe bolta cerească, Molnar a ajuns la concluzia că numai o planetă putea să induce calea magilor biblici.

Numai planetele, cum ar putea fi Jupiter sau, de exemplu, Venera se pot mişca pe bolta cerească, proprietate necaracteristică stelelor. Potrivit astrologiei, există o perioadă când planeta apare pe bolta cerească pentru prima dată după o lipsă îndelungată.

Expresia „steaua la răsărit” sau în elenă „en te anatole” înseamnă în limbajul astrologic apariţia după o lipsă îndelungată.

Iar planeta, cu care, după canoanele elene antice, poate fi comparată steaua de Betleem, este Jupiter, deoarece anume cu apariţia ei astrologii preziceau şi naşterea marilor conducători.

În timpul studierii fenomenului stelei de Betleem a fost stabilită şi naşterea lui Iisus Hristos – 17 aprilie anul 6 înaintea erei noastre.

Apoi s-a constatat că magii biblici erau astronomi şi urmăreau cu atenţie cerul înstelat. Jupiterul – steaua de Betleem – pur şi simplu le-a indicat evenimentul aşteptat, şi ei au putut să calculeze locul aflării ieslei în care s-a născut viitorul împărat.

Se ştie că perioada de aflare a „stelei de la răsărit” constituie 8 luni, după care planeta începe să se mişte spre Vest. Vestitorii naşterii Fiului lui Dumnezeu au ajuns în locul cuvenit tocmai la 19 decembrie a aceluiaşi an, adică Iisus Hristos avea deja opt luni.

Rămâne curios faptul că astrologii de la curtea regelui Irod s-au dovedit a fi neatenţi şi au ratat un eveniment cosmic atât de important de pe bolta cerească.

Magii, spre deosebire de ei, au făcut calcule matematice precise.

Lasă un răspuns