Un cântec, un destin – Elvira Marașciuc

Screenshot_6

Cântecul poate fi un destin nu numai pentru artiştii cu renume. El aduce fericire şi celor care l-au îndrăgit, îl primesc cu toate fibrele sufletului şi-l servesc cu fidelitate de-a lungul anilor. Adică pentru ei cântecul este o ocupaţie şi constituie rostul vieţii. Cântecul românesc le-a ţinut cununa soţilor Mihai şi Valentina MARAŞCIUC, întărind acest cuplu familial prin sinceritatea şi armonia sa.

Cu sufletul deschis şi curat spre oameni

Doamna Valentina e originară din Molniţa Herţei şi tatăl ei, având numai fiice, retrăia că nu are „moştenitor” al numelui său de familie. Şi ea, Valentina, căsătorindu-se, i-a promis că tot Maraşciuc va rămâne. A preluat de la tatăl, muzicant cunoscut prin părţile Herţei, şi dragostea faţă de cântec, deşi e pedagog de profesie, profesoară de română. Cântecul, cuvântul şi tradiţia românească şi sunt coordonatele activităţii sale şcolare şi extraşcolare. A fost prima educatoare la grupa românească de la Grădiniţa din centrul Cernăuţiului, apoi a trecut la Şcoala românească nr. 17 din suburbia Roşa Stânca, unde activează şi în prezent.

Soţului Mihai, născut în Pasat, raionul Herţa, i-a fost sortit să menţină flacăra culturii româneşti la Clubul din Horecea, apoi la cel de la Ţeţina şi acum – la cel din Roşa Stânca. Deloc nu e vina acestui entuziast al vieţii naţional-culturale că în urma lui s-a închis pentru totdeauna uşa primelor două instituţii de cultură, cauzele ţin de domeniul financiar şi material. Dar, iată, Casa de cultură din suburbia Roşa Stânca a fost nevoit s-o apere de intenţiile unor funcţionari, care deja pregăteau lacă- tul uitării pentru ea. Poziţia fermă a directorului ei, dl Mihai Maraşciuc, nu numai că a rezistat presiunii acestora, ci a împrăştiat norii de furtună. Casa de cultură de la Roşa Stânca, în loc să fie închisă, s-a transformat în „Casa folclorului” – unica în oraş şi regiune. La anul viitor se planifică reparaţii capitale ale localului, iar toamna aceasta aici va avea loc o mare manifestare, consacrată semicentenarului Orchestrei de muzică populară „Mărţişor”. Patruzeci din aceşti cincizeci de ani ai tarafului sunt legaţi nemijlocit de numele de familie Maraşciuc. De fapt, mai toţi membrii familiei Maraşciuc, ori evoluează în cadrul orchestrei, ori cântă fiind acompaniaţi de ea – de la bunei până la nepoţi.

Screenshot_2

Familia Maraşciuc a prins rădăcini adânci pe vatra suburbiei Roşa Stânca. Aici, în mijlocul românilor mândri şi gospodari, ea se simte în apele sale fireşti. „S-a întâmplat că în aceşti ani de când trăim la Roşa Stânca o singură dată, de Crăciun, nu am fost acasă şi a doua zi copiii m-au întrebat la şcoală: noi am fost cu colinda, dar de ce uşa era închisă? Am înţeles că localnicii ne stimează de la mic la mare”, spune doamna Valentina.

Această stimă şi susţinere ea, doamna Valentina Maraşciuc, a sim- ţit-o pe deplin atunci, când locuitorii din suburbie au ales-o de două ori deputată în Consiliul Raional Şevcenko. Şi ea le-a răspuns prin grija manifestată faţă de problemele oportune ale suburbiei, prin curajul de a le apăra interesele. Atunci, când se tără- găna repararea drumului ce trece de-a lungul întregii suburbii, localnicii sau hotărât la o acţiune de protest şi ea, deputatul Valentina Maraşciuc, sa dus la primarul oraşului şi a obţinut oficial permisul de a recurge la acest ultim argument. Iar când miliţienii au încercat s-o reţină sub pretextul că este organizatoarea „acestor fărădelegi”, oamenii i-au luat apărarea, afirmând că ei au blocat benevol drumul. Arătându-le miliţienilor permisul de la primar, aceştia şi-au cerut scuză de la doamna Valentina. Iar în curând drumul central, într-adevăr, a fost reparat aşa cum se cuvine.

Naiul bunicului și clarinetul nepotului

Screenshot_3

Un timp oarecare, domnul Mihai Marașciuc a lucrat paralel la școală și la Casa de cultură din Roșa Stânca, contând permanent pe elevi, „mugurii culturii românești”. Poate de aceea și Ansamblul de la școală a fost numit „Mugurel”. Cât a fost profesor de muzică i-a purtat pe la toarte sărbătorile, organizate de Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, propagând tradițiile populare de la Roșa Stânca. Dar și soția, doamna Valentina, în calitate de pedagog-organizator și profesoară de română, a pus în scenă tradițiile românești locale de Sfântul Andrei la un concurs orășenesc, ocupând locul întâi, iar la cel regional – locul doi. A fost un adevărat spectacol folcloric, la care eu participat elevii, părinții, orchestra de muzică populară.

La Roșa Stânca a existat mereu strânsa legătură între școală și casa de cultură, iată explicația dăinuirii românismului în această periferie pitorească a Cernăuțiului. Iar grație contribuției întregii familii Marașciuc ea a devenit și mai puternică. Domnul Mihai i-a cedat locul la școală fiicei mai mari, Elvira, care a reușit să-și facă studiile la Liceul Pedagogic și la Facultatea de Muzică a Universității cernăuțene. Ea, după principiul mamei sale, și-a păstrat numele de familie Marașciuc și ține cu sfințenie la tradițiile familiale. Fiul Bogdan învață la aceeași Scoală nr. 17 și cântă la clarinet. Iar fiica Anghelina, care frecventează grădinița, prezintă sărbătorile de acolo și cunoaşte pe din afară întregul scenariu.

Screenshot_5

„Are o voce minunată și punem mari speranțe în ea, ne spune doamna Elvira. Și iată, în curând, vom avea posibilitate să ieșim pe scenă mai toți membrii familiei Marașciuc. În noiembrie, la „Casa folclorului” vom marca 50 de ani ai Orchestrei de muzică populară „Mărțișor”. Va fi o sărbătoare a suburbiei, precum și a fiecăruia ce poartă numele de familie Marașciuc – copiii noștri, eu și sora Mihaela, mama și tata…Tata va cânta la nai, iar nepotul său – Bogdan, la clarinet…”

Mihai Marașciuc cântă la mai multe instrumente muzicale, inclusiv la nai. Este instrumentul creat special pentru doină. O doină melancolică, ca melodia toamnei, răsună la Roșa Stânca, atingând strunele sufletului românilor de acolo. Ea îi leagă de acest meleag, de tradiție și de neam…

Vasile Carlașciuc

Libertatea Cuvântului

Lasă un răspuns