BIBLIOTECILE ŞI DIVERSITATEA CULTURALĂ ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC

21 07 2021 LC ACATRINI

Săptămâna trecută, la Biblioteca Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava s-a desfăşurat cea de-a V-a ediţie a simpozionului naţional cu participare internaţională „Contribuţia bibliotecii la afirmarea diversităţii culturale în spaţiul românesc”. Tema actualei ediţii a fost „Noi modalităţi de prelucrare şi transmitere a informaţiei în instituţiile de educaţie şi cultură”. La simpozion au participat circa 50 de invitaţi: personalităţi ale culturii şi educaţiei din instituţii de prestigiu din România, precum şi de peste hotare.  Din partea Ucrainei la simpozion s-a prezentat cu o comunicare doctorandul din Cernăuţi, Vladimir Acatrini.

Ediţia online „Libertatea Cuvântului” inserează comunicarea făcută de  Vladimir Acatrini.

Câteva observaţii privind situaţia cărţilor româneşti în bibliotecile publice din regiunea Cernăuţi

Pentru a prezenta pe scurt situația fondului de carte în limba română din bibliotecile publice din regiunea Cernăuți am ales doar raioanele cu populație românească compactă, adică Hliboca și Storojineț (din Bucovina istorică), Noua Suliță (din Basarabia istorică) și Herța (din fostul județ Dorohoi al fostului Regat Român).  Celelalte raioane din regiunea Cernăuți, în care practic nu mai există localități populate compact de români – Chițmani, Zastavna, Vijnița, Putila (din Bucovina istorică), Hotin (cu excepția satului Colincăuți), Celmenți și Secureni (din Basarabia istorică) – nu fac obiectul cercetării noastre, aici cartea în limba română lipsind cu desăvârșire.

În bibliotecile publice din localitățile celor patru raioane cu vechi sate românești – Hliboca, Storojineț, Noua Suliță și Herța – cartea românească este foarte slab reprezentată. În loc să comkpleteze măcar jumătate din rafturile bibliotecilor din aceste localități, ea stă pitită acolo într-un colț, pe post de Cenușăreasă. În cele aproape trei decenii de independență a statului ucrainean, suveran și democrat, fondul de carte în limba română din majoritatea bibliotecilor respective a rămas aproape neschimbat, păstrându-se  practic același ca pe timpurile sovieticilor, iar dacă un unele dintre ele a mai crescut un pic, această creștere este atât de neînsemnată încât nu schimbă deloc tabloul de ansamblu.

Odată cu venirea sovieticilor, atât în 1940, cât și în 1944  au fost eliberate rapid rafturile din biblioteci de tot ce se numea carte românească, indiferent din ce perioadă provenea – română sau austriacă. În locul lor au fost aduse  cu duiumul cărți din „necuprinsa” patrie înfloritoare – URSS. Cruțată a fost, într-o oarecare măsură, biblioteca Universității, unde trebuia lăsată, pentru documentare, ceva carte românească.

Când s-a destrpmat multinaționala Uniune Sovietică,  bibliotecile publice din localitățile cu populație românească din regiunea Cernăuți nu dețineau decât puţine titluri de carte în limba „moldovenească”. Bibliotecarii mai vechi își amintesc că la sfârșitul anilor 50, pe fondalul „dezghețului” hrușciovist, a existat un flux de literatură din Republica Populară Română. Dar în perioada următoare și acele puține cărți românești au dispărut.

Românii bucovineni și-au pus mari speranțe, la destrămarea URSS-ului, în politicile culturale ale nou înființatului stat ucrainean suveran.

Au crezut atunci că în foarte scurt timp bibliotecile publice din localitățile lor se vor completa substanțial cu titluri de carte românească. Dar procesul a fost mult prea lent. Astfel, în decurs de aproape trei decenii de democrație ucraineană, bibliotecile publice din localitățile populate compact de români s-au completat cu un număr mizer de cărți în limba română.

În cele patru raioane cu populație românească (Hliboca, Storojineț, Herța și Noua Suliță) funcționează circa 145 de biblioteci publice sau filiale ale acestora. Conform datelor oficiale, fondul total de carte din aceste biblioteci este alcătuit din 1 348 027 de exemplare. În limba ucraineană sunt 561 654 cărți, care reprezintă 41,62 la sută din numărul total de exemplare. Un număr aproape identic de cărți (553 278 exemplare) sunt tipărite în limba rusă (40,997 la sută). Aceleași biblioteci dețin și 193 166 cărți catalogate drept cărți în limba „moldovenească”, care, de fapt, sunt cărți românești tipărite cu caractere rusești adaptate normelor gramaticale ale limbii române.  Acestea reprezintă 14,31 la sită  din fondul total de carte din bibliotecile respective. Și doar 50 279 (3,73 la sută)  exemplare din numărul total de 1 348 027 de exemplare reprezintă cartea românească propriu zisă, editată conform normelor ortografice ale limbii române standard. Rezultă că fondul de cartea românească în bibliotecile publice din cele patru raioane e sub 4 la sută.

Vladimir ACATRINI

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Добавить комментарий