„Bilet de călătorie”… în infern

35114017_1691064594323515_7982077147726479360_n

La 28 iunie 1940, în nordul Bucovinei și în Basarabia, la fel ca și în Țările Baltice, iar în 1939 – în Ucraina Apuseană, a intrat, odată cu tancurile sovietice, și mașina uriașă și strașnică a regimului totalitar. Ea a strivit sute de mii de vieți omenești. Semăna frică în oameni și acționa prin călăii în uniformă de NKVD-iști. Operațiunile întreprinse de organele de reprimare erau bine planificate și purtau un caracter de masă. Una dintre ele a avut loc în noaptea din 12 spre 13 iunie 1941, cu zece zile înainte de venirea altei urgii – a războiului.

Încă în primăvara anului 1941 a fost adoptată directiva despre „curățirea Republicii Ucrainene de elementul antisovietic”. Acest element antisovietic era bănuit în orice localitate din regiunea Cernăuți, creată la o lună după „eliberare”, dar mai ales în localitățile cu populație românească. Din documentele secrete de atunci, iar în prezent scoase în fondurile deschise ale arhivei, aflăm că la 8 iunie 1941 a fost adoptată hotărârea Comitetului executiv regional și biroului Comitetului regional de partid referitoare la desfășurarea la 13 iunie 1941 a strămutării în locuri îndepărtate ale Uniunii Sovietice a trădătorilor de patrie, moșierilor, fabricanților, activiștilor partidelor contrarevoluționare, negustorilor și a altor elemente contrarevoluționare și criminale din regiunea Cernăuți. La realizarea acestui plan draconic au fost mobilizați 3.000 de comuniști și comsomoliști, au fost repartizate 269 de automobile, 2.803 căruțe și numărul necesar de vagoane. Erau vagoane pentru vite, căci slugoii regimului totalitar nu-i considerau de oameni pe persoanele care făceau parte din categoriile ce alcătuiau acel element antisovietic. „Bilete de călătorie” le ofereau „troicile operative”, care în noaptea spre 13 iunie numai în raionul Herța au condamnat și deportat 1.373 de persoane, dintre care 1.090 de români, 125 evrei, 31 de ucraineni, 2 nemți, 1 polonez și 120 de persoane, naționalitatea cărora n-a fost indicată în documente, a precizat în unul din articolele sale dl Petru Grior, conducătorul Centrului de cercetări istorice și culturale din Cernăuți.

La 18 iunie 1941 primul secretar al Comitetului regional de partid Cernăuți, I. Grușețki, i-a raportat lui Nichita Hrușciov, pe atunci primul secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei, despre „desfășurarea cu succes” a deportării din regiunea Cernăuți a elementelor contrarevoluționare. La Kiev a fost trimisă următoarea informație: au fost deportate 2.279 de familii (7.720 de persoane). Fostul arhivist Petru Grior a constatat că aici nu au intrat persoanele deportate din raionul Herța. Potrivit datelor generale, în acea zi de 13 iunie au fost urcate în marfare și trimise fără bilet de întoarcere în taberele GULAG-ului circa 44 mii de persoane „ostile” regimului totalitar din regiunile apusene și regiunea Ismail ale Ucrainei, precum și din Moldova.

Primul secretar al Comitetului regional de partid Cernăuți, I. Grușețki, a apreciat astfel rezultatele deportărilor în masă, punctul culminant al cărora a fost la 13 iunie 1941: „Desfășurarea măsurilor de curățire a regiunii de elemente dușmănoase antisovietice au consolidat pozițiile noastre la sate, au dus la sporirea productivității muncii la întreprinderile din regiune, precum și a dispoziției morale și politice a țăranilor săraci și mijlocași, au trezit la ei dorința de a depune cereri de a fi primiți în colhozurile care se organizau”.

Aceste gânduri optimiste ale principalului comunist din regiune au fost spulberate peste câteva zile de către uraganul războiului. Iar imediat după cea de a doua „eliberare” slugoii staliniști vor reveni iarăși la ideea „curățirii regiunii de elemente ostile”. Vor urma alte valuri de deportări. Mulți dintre copământenii noștri, duși în siberii fără de sfârșit”, nu vor reveni la baș- tină. În satele lor natale se vor ridica cruci, simbolul suferinței și jertfei lor. Iată de ce, din sincere porniri creștine și umane, în preajma zilei de 13 iunie în satele noastre sunt pomenite jertfele regimului totalitar.

Vasile CARLAŞCIUC

Добавить комментарий