Eugenie Hacman s-a născut în anul 1793, în satul Vaslăuţi (actualmente raionul Zastavna), într-o familie de ţărani români originară din părţile Hotinului. Numele său este moştenit de la un strămoş, care a fost hatman. Devenit patronimic, a fost schimbat, în Bucovina, în Hackman sau Hacman. După absolvirea studiilor secundare, a urmat cursurile Şcolii clericale din Cernăuţi şi apoi pe cele ale Facultăţii de Teologie Romano-Catolică a Universităţii din Viena, pe care le-a absolvit în 1823.
După absolvirea facultăţii, a fost tuns în monahism în anul 1823, fiind hirotonit ierodiacon şi apoi ieromonah. Având studii înalte, este numit catihet (profesor de religie) la Şcoala trivială, apoi profesor pentru studiul biblic la Institutul Teologic din Cernăuţi (1827-1835).
În anul 1835, este numit şi hirotonit ca episcop ortodox al Bucovinei. În perioada păstoririi sale, a militat pentru dezvoltarea învăţământului primar şi a şcolilor confesionale. A introdus din proprie iniţiativă limba română ca limbă de învăţământ în locul latinei la Institutul Teologic din Cernăuţi, dar s-a opus introducerii alfabetului latin. În anul 1837, el a obţinut aprobarea de reînfiinţare a unor şcoli primare româneşti, iar în 1848 a înfiinţat o Şcoală normală la Cernăuţi, cu limba de predare română, dar în 1869 acestea devin şcoli de stat cu limba de predare germană. În anul 1860 s-a înfiinţat un liceu la Suceava.
În afară de susţinerea învăţământului în limba română, episcopul Eugenie Hacman a contribuit la dezvoltarea eparhiei bucovinene. El a sprijinit construirea de noi biserici, în perioada păstoririi sale fiind construite Palatul mitropolitan şi Catedrala Mitropolitană din Cernăuţi (1844-1864). Deoarece a condus autoritar eparhia, favorizând introducerea limbii germane în administraţia eparhială şi pe ruteni în dauna românilor, episcopul şi-a pierdut ataşamentul clerului. Această atitudine a sa a lovit, de multe ori, în interesele românilor din Bucovina.
Deşi românii din Imperiul Austro-Ungar doreau înfiinţarea unei singure Mitropolii pentru toţi românii ortodocşi din imperiu, episcopul Eugenie Hacman s-a opus revendicărilor naţionale româneşti, luptând cu disperare pentru înfiinţarea unei Mitropolii a Bucovinei şi visând să ajungă în scaunul de mitropolit. În anul 1861, clerul din Bucovina a decretat ridicarea episcopiei la rang de mitropolie.
Totuşi, fruntaşii bucovineni (printre care şi Eudoxiu Hurmuzachi) au făcut parte din delegaţia românilor din toate eparhiile române de pe teritoriul Austro-Ungariei venită în anul 1862 cu o petiţie în faţa Împăratului. Ca urmare a acestui demers, Împăratul Franz Iosif I şi-a dat acordul pentru înfiinţarea unei mitropolii greco-ortodoxă, independentă de cea sârbească. Episcopul Ardealului, Andrei Şaguna, a cerut încorporarea în viitoarea Mitropolie şi a românilor din Bucovina, în ciuda opoziţiei episcopului Hacman care dorea separarea.
La data de 12/24 decembrie 1864, Curtea Imperială de la Viena a decretat înfiinţarea Mitropoliei românilor din Transilvania şi Ungaria (cu sediul la Sibiu), dar fără Eparhia Bucovinei.
La data de 23 ianuarie 1873, Episcopia Bucovinei a fost ridicată la rangul de mitropolie, încorporând şi două episcopii slave din Dalmaţia, iar PS Eugenie a fost numit arhiepiscop de Cernăuţi şi mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei. Totuşi, el nu şi-a văzut visul împlinit, deoarece a murit subit la Viena la data de 31 martie / 12 aprilie 1873, neapucând să fie instalat în scaunul mitropolitan. Corpul său a fost adus în Bucovina, fiind înmormântat în Catedrala Mitropolitană din Cernăuţi, ctitorită de el.
Emil Satco — Enciclopedia Bucovinei, Editura Princeps Edit, Iaşi, 2004, p. 468
În anul 1976 au început lucrările de transformare a catedralei în local pentru iarmaroc şi pentru expoziție de imagini artistice. Constructorii au descoperit la un moment dat mormântul mitropolitului pe care se afla o inscripție în trei limbi: germană, română și ucraineană. Ulterior, la indicația administrației de atunci rămășirile sale trupești au fost mutate în taină într-un loc necunoscut. Locul reînhumării este necunoscut până astăzi.
În anul 1989, clădirea catedralei a fost retrocedată Bisericii. În data de 12 martie 2006, în ziua aniversării morţii mitropolitului Eugenie, pe teritoriul catedralei, cu binecuvântarea mitropolitului Onufrie a fost înălţat un monument. Autorii acestei lucrări sunt sculptorul Mikola Miroşnicenko şi arhitectorul Viktor Kiliciţkii. (S.B)