Când ambițiile „europene” seacă „râurile de lapte” ucrainene

9bf94b7b4945a02322f742a4903a073e

Să pornim de la o cifră care nu figurează în rapoartele de statistică agricolă, dar se referă nemijlocit la cei care lucrează în domeniul respectiv. În anul 2014 circa 85 la sută dintre locuitorii din localităţile săteşti ale Ucrainei au susţinut Euromaidanul, cu speranţa că noua putere le va merge în întâmpinare: va anula moratoriul la vânzareacumpărarea terenurilor arabile, le va pune la dispoziţie credite cu o dobândă mică etc. Dar s-a primit invers, ba şi mai rău decât s-au aşteptat sătenii.

De la 1 ianuarie anul curent a intrat în vigoare legea care le interzice sătenilor să vândă pe piaţă produsele lactate, iar întreprinderilor de prelucrare – să cumpere lapte de la aceştia. În această privinţă prioritate li se oferă gospodăriilor de fermier care dispun de cirezi de vaci. Esenţa legii constă în aceea că laptele, care nimereşte la întreprinderile de prelucrare, trebuie să corespundă unor înalte standarde de calitate, mai numite şi „standarde europene”. Evident că pentru o mătuşă, care ţine o văcuţă pe lângă casă, asemenea cerinţe sunt din domeniul fantasticului. Faţă de sătenii, care vor neglija legea şi vor risca să vândă produse lactate la piaţă, de la 20 ianuarie vor fi aplicate amenzi. Specialiştii deja bat alarma: vinderea produselor lactate şi cu ridicata, şi cu amă- nuntul va fi practic imposibilă. Acesta este preţul Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Dar de unde funcţionarii comunitari să ştie cum sătenii ucraineni îşi asigură existenţa, iar rar cine dintre deputaţii noştri, care adoptă legile statului, au crescut la coada vacii!

Problema este foarte serioasă, de aceea Asociaţia crescătorilor de animale din Ucraina a lansat iniţiativa ca interzicerea vânzării laptelui de casă (de calitatea a doua) să fie amânată pe un an. Iar Ministerul Politicii Agrare şi Alimentaţiei a decis ca normele prevăzute de lege să fie introduse nu de la 1 ianuarie, ci de la 1 iulie 2018. Însă, aceasta nu este soluţia care i-ar satisface pe săteni, vorba ceea – lungeş- te, Doamne, boala până s-a oua cioara. Legea respectivă deja a băgat frică în gospodarii care mai ţin vite. Fiecare dintre ei stă la îndoială: să ţină mai departe vaca sau s-o ducă la abator? Ce rost are să ţii vacă, dacă nu vei avea posibilitatea să vinzi laptele şi produsele lactate? Iar oamenii de la ţară ştiu ce înseamnă a creşte o vită – e o muncă zilnică fără sărbători. Asociaţia crescătorilor de animale din Ucraina avertizează: această problemă se referă la cel puţin 1,5 milioane de familii ucrainene care ţin vaci, iar statul riscă să rămână fără producţia de lapte.

În momentul de faţă în satele noastre lucrătorii consiliilor locale concretizează numărul animalelor întreţinute în gospodăriile individuale ale ţăranilor. În majoritatea covârşitoare a localităţilor şeptelul de vaci cu lapte e în scădere. „Legea despre care se vorbeşte nu se referă la satul nostru, a accentuat dl Radu Cuciurca, primarul de Berestea. Mai ţin vaci câteva familii, care sunt în putere să lucreze. În sat aproape că n-au rămas familii tinere, iar pensionarilor le vine greu să îngrijească de vite. În urma aplicării acestor standarde drastice vor fi în pagubă sătenii din raioanele montane, din Polesia unde sectorul zootehnic este sursa principală de venit. Oricum, legile sanitare trebuie respectate, iar cetăţenii trebuie să consume produse lactate calitative”.

Berestea este un sat mai întro parte de drumurile centrale şi sătenii, chiar dacă ţin vaci, întâlnesc greutăţi în ceea ce priveşte realizarea producţiei. În sat demult nu mai funcţionează punctul de achiziţionare a laptelui. Cea mai apropiată întreprindere de produse lactate – din Noua Suliţă – nu mai funcţionează şi stă în ruine, iar autospecialele de la întreprinderile similare din regiunile Hmelniţki şi IvanoFrankivsk au cu totul alte itinerare de achiziţie.

Puncte de achiziţionare a laptelui nu sunt nici în localităţile din raionul Herţa, dar sătenii de aici au un avantaj: vecinătatea cu Cernăuţiul le permite zilnic să vină în oraş cu lactate proaspete de vânzare. Aplicarea legii cu restricţii drastice se va răsfrânge asupra veniturilor lor. Între vânzătorii de produse lactate sunt şi gospodine de la Molniţa. Iată cum a comentat situaţia primarul satului, dl Mihai Malancă: „Dacă în momentul de faţă numărul vacilor e în scădere, ce va fi după aplicarea acestei legi? Oamenii, pur şi simplu, vor duce vitele la abator. La sate nu prea sunt locuri de muncă şi multe familii se întreţin anume lucrând pământul şi crescând animale. Dacă li se ia şi această posibilitate, atunci cum îşi vor asigura existenţa?”.

Specialiştii din raioanele regiunii au primit indicaţii să studieze situaţia şi să pregătească recomandări. Constatarea promptă e că bătrânii din satele noastre nu au puteri să crească animale, iar tinerii nu au dorinţă. Legislatorii care au elaborat şi au adoptat legea respectivă au contat pe gospodăriile de fermier, unde procesele sunt automatizate şi sunt reale sporirea calităţii laptelui şi respectarea normelor sanitare şi de igienă. Însă, asemenea gospodării în ţară, dar mai ales în regiunea noastră, sunt puţine. La Mamaivţi aşa şi n-a apărut sala modernizată pentru mulsul mecanic al vacilor, idee lansată de Eroul Ucrainei, Iaroslav Şved, iar la Cernăuţi aşa şi n-a fost dată în exploatare fabrica de produse lactate cu fermă de vite pe lângă ea, după cum visa fostul guvernator al regiunii, Myhailo Papiev.

Mai devreme sau mai târziu, legea privind „standardele europene” pentru producţia de lapte va acţiona, dar ce trebuie să se întreprindă de urgenţă întru salvarea unei întregi ramuri a sectorului zootehnic? Asociaţia crescă- torilor de animale din Ucraina propune ca în sate să fie creată urgent infrastructura necesară, adică să fie amenajate puncte speciale pentru mulsul mecanic al vacilor întreţinute de gospodari. Argumentul tehnologic este următorul: pentru obţinerea laptelui de calitate superioară şi de prima calitate (aşa cum prevede legea) el trebuie imediat după ce a fost muls să fie răcit în instalaţiile frigorifere. Punctele pentru mulsul mecanic al vacilor vor fi dotate cu toate cele necesare ca laptele muls să fie imediat filtrat şi ţinut la rece. O astfel de modernizare costă circa 200 mii grivne. Luând în considerare faptul că în ţară este nevoie de 37 mii de puncte pentru mulsul mecanic al vacilor, din buget urmează să fie alocate 7 miliarde grivne. Poate bani se vor găsi, e mai greu să-l convingi pe badea Gheorghe să se scoale cu noaptea în cap, să ia vaca de frânghie şi s-o ducă prin tot satul la punctul mulsului mecanic. Deci, a trăi după legile europene este bine, dar şi costisitor.

Lasă un răspuns