Tărăgănarea dării în exploatare a şcolii din Iordăneşti a devenit proverbială. Sărbătoarea cea mare a satului se amână de la o ocazie la alta. Procesul de învăţământ n-a început în ea nici la 1 septembrie, nici după vacanţa de toamnă, şi nici Moş Nicolae n-a intrat în şcoala nouă cu clopoţelul în mână. Ce-i drept, el a intrat şi ia invitat pe elevi la bradul împodobit aici.
În şcoala nouă a avut loc şi sărbătoarea consacrată Sfântului Nicolae, însă bucuria elevilor n-a fost deplină. Adică, lucrările de construcţie s-au încheiat, dar în sălile de clase spaţioase şi luminoase procesul de învăţământ nu poate începe din lipsa mobilierului. În şcoala nouă trebuie să fie totul nou, în primul rând, mobilierul. Şi nu s-au gândit iordăneştenii că aceasta va prelungi promisiunile date de autorităţi. Se caută finanţe şi sărbătoarea de la Iordăneşti se amână de la o ocazie la alta. Este greu să ghiceşti cu care sărbătoare din calendarul creştin şi din cel laic va coincide ea. Încredinţările date de funcţionari se devalorizează pe zi ce trece. Când lipsesc finanţele, nici sfinţii nu pot face minuni.