„Cântecul tânăr mă ține…”

Screenshot_3

La 17 decembrie cunoscutul interpret de cântece populare din Cernăuți, Gheorghe PUIU, a rotunjit vârsta de 75 de ani. Putem spune că aceste trei sferturi de veac el le-a trăit sub steaua cântecului popular românesc.

– Cântecul mă însoțește toată viața, el tânăr mă ține, desigur cu sufletul, afirmă domnul Gheorghe. Când mi-a fost mai greu, tot cântecul m-a alinat…

Cuvintele lui au preț, fiindcă rar care interpret a trecut prin viață când artist amator, când artist profesionist, apoi iarăși artist amator. Aceste zigzaguri ale destinului nu i-au secat dragostea față de cântecul popular românesc, care l-a cucerit încă din fragedă copilărie, petrecută în satul natal Poeni-Bucovina. Este convins că a moștenit-o de la tatăl său. Acesta l-a încurajat pe fecior, cumpărându-i o armonică, apoi aceasta o fost înlocuită cu un acordeon, iar Gică Puiu era invitat să cânte la mai toate petrecerile din sat.

– Credeți sau nu, dar cu dorul de cântec am făcut și serviciul militar. În regiunea Hmelnițki, unde se afla unitatea noastră, am avut posibilitatea să interpretez cântece populare românești, fiind îmbrăcat chiar în costumul nostru național, își amintește domnul Gheorghe. M-au observat cei de la Ansamblul de cântece și dansuri al Districtului militar Transcarpatic. Fiind mutat cu serviciul la Lviv, am fost luat și în componența acestui colectiv artistic. Evoluarea alături de artiștii profesioniști mi-a fost de real folos. Chiar cu legendarul Bogdan Stupka. Acasă, după încheierea serviciului militar, au stat doar câteva zile și am plecat la Chișinău să-mi caut norocul. L-am găsit în Capela academică „Doina”. Pe atunci în toată Uniunea Sovietică erau trei asemenea capele.

Atât cu Ansamblul de cântece și dansuri al Districtului militar Transcarpatic, cât și cu Capela „Doina”, bucovineanul Gheorghe Puiu a colindat fosta Uniune Sovietică din „Moldova și până la Vladivostok”, după cum afirmă dumnealui. Asemenea turnee îndelungate le-a întreprins și cu Ansamblul Bucovinean de Cântece și Dansuri de la Filarmonica cernăuțeană, unde a fost primit după ce a revenit la baștină. Turneele durau 6-8 luni pe an. Din motive familiale interpretul Gheorghe Puiu a fost nevoit să renunțe la scena profesionistă, deși era invitat să cânte în Corul de cameră.

– De 25 de ani cânt în Corul „Dragoș Vodă” al Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuți, precum și într-un cor bisericesc, relatează domnul Gheorghe. Eu, care mult timp am evoluat în coruri profesioniste, am observat deosebirea mare. Dar mult depinde și de dirijor, care știe a lucra în mod profesionist cu artiștii amatori. În această privință merită toată lauda actualul dirijor, Dumitru Caulea. El poate lucra la nivel și cu un colectiv profesionist. Datorită lui, măiestria interpretativă a Corului „Dragoș Vodă” s-a ridicat considerabil. Iar eu, datorită acestui cor, am văzut România, la vârsta de 45 de ani. Fiind copil, lucram împreună cu tata la strânsul fânului și în zare se vedeau satele din România. Mă întrebam: „Oare cum trăiesc oamenii acolo?”. Și am ajuns, iată, să am mulți prieteni în România, dar mai ales la Suceava și Botoșani. Vă spun sincer: nu sunt un om bogat, dar nu regret că mi-am trăit astfel viața. Am foarte mulți prieteni. Am fost pe aceiași scenă împreună cu asemenea vedete ca Nicolae Sulac, Valentina Cojocaru, Benone Sinulescu, Irina Loghin, Mihai Ciobanu…

Referindu-se la vârsta sa, domnul Gheorghe Puiu, afirmă:

– Cât vocea-mi sună, am să cânt…

Lasă un răspuns