La 13 septembrie 1739, fiul lui Antioh Cantemir, Constantin, care lupta cu fratele său, Dumitraşcu, în armata rusă, intră în Iaşi.
În Moldova, sub domnia lui Grigore Ghica (1726-1733), fiii lui Antioh Cantemir, Constantin şi Dimitrie sau Dumitraşcu, ajunseseră cel dintâi ban, iar cel de-al doilea – mare comis. În jurul lor se grupase un partid puternic, care îi considera ca uzurpatori pe domnii trimişi direct de la Constantinopol. În 1736, Constantin şi Dimitrie, descendenţi ai fostelor familii domnitoare Cantacuzino din Ţara Românească şi Cantemir din Moldova, au fost chemaţi în Rusia. Constantin a fost numit general de brigadă, indiciu că guvernul rus avea de gând să-i facă domni, pe cel dintâi – în Moldova şi pe cel de-al doilea – în Ţara Românească. Ambii au participat în război, în fruntea corpurilor de voluntari români care se constituiseră pentru a lupta împotriva turcilor.
La mijlocul lunii iulie 1739, armata rusă se îndreaptă spre Nistru şi, la 17 august, nimiceşte oastea turco-tătară la Stăuceni. Hotinul capitulează la simpla somaţie a comandantului rus. O parte din trupele turceşti se retrag spre Bender, iar alta trece Dunărea. Detaşamentul lui Constantin Antioh Cantemir, format din trei mii de oameni, intră în Iaşi, de unde Grigore Ghica se retrăsese în Ţara de Jos. Comandanţii ruşi sunt primiţi cu toate onorurile în capitala Moldovei. Se încheie o „convenţie”, prin care Moldova era declarată independentă sub ocrotirea Rusiei, care garanta boierilor şi clerului menţinerea privilegiilor lor. Ţara trebuia să întreţină o armată permanentă de 20.000 de oameni, să înfiinţeze un corp de salahori pentru a lucra la fortificaţii şi să plătească o contribuţie de război.
După bătălia de la Stăuceni şi capitularea Hotinului, generalul rus Constantin Cantemir, rânduit să formeze cu „cazacii, ruşii şi valahii săi” aripa dreaptă a armatei ruse, l-a trimis pe fratele său Dumitraşcu să urmărească pe domnul Grigore Ghica până la graniţa Ţării Româneşti. Curentul antiotoman era atât de puternic, încât până şi adepţii lui Ghica, călăraşii şi servitorii boierilor, au trecut de partea fraţilor Cantemir.
În cimitirul din satul Stăuceni (în prezent raionul Hotin) se află un mare zid funerar de pământ. Acolo sunt înmormântaţi soldații ruși, care au căzut în bătălia de la Stăuceni în anul 1739.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com