CERNĂUȚI – RESPIRAȚIA ETERNITĂȚII: PUMNUL

19 01 F 8

Un zefir de pe Câmpia Libertății,

Care a degajat a revoltei pară,

Veni la suflarea vie a cetății

Cu-n fior din a neamului primăvară.

 

Se învioră și bourul din stemă,

Chemând actorii să ridice cortina,

Să servească fidel ideea supremă,

Cuvântul matern din foaia „Bucovina”.

19 01 F 5

Primul numit apostol de grai – onoare

În frumoasele tradiții cărturărești –

Îl pregăti pentru veacuri viitoare

Pe învățăcelul adus din Ipotești.

19 01 F 9 a

Și sârguincios parcă pentru el anume

Adună-n volume scris de epigonii

Să-i dea lira de ieșire în lume,

Slăvind în timp toți românii, toți Ionii.

 

Îl găzdui și îl iubea ca pe un fiu,

Blagoslovind în taină zilele-i june.

Văzu al geniului luciu auriu

Și veșnicia întregii națiuni.

19 01 F 9

Cu cimbru verde, cu verset din Psaltire

Urbea l-a deplâns pe dascăl – dalbă stea.

Învățăcelul rosti cu tânguire:

„Pumnul nu mai este. Nu am ce sta”.

 

Un sfârșit și un început – punct de pornire

În calea scurtă de dor și infinită

În cartea neamului. În a ei citire

Le sună numele, în limba-i sfințită.

19 01 F 6

Vasile CARLAȘCIUC

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Добавить комментарий