Comunitățile teritoriale unite sunt chemate să scoată din punctul mort Euroregiunea

Screenshot_12-752x440

Trece în istorie cel de al 20-lea an de când acționează Tratatul de bază și bună vecinătate între Ucraina și România, act de mare importanță, care a dat un imbold colaborării transfrontaliere și creării Euroregiunilor între cele două țări, cu participarea Moldovei. Cam tot de atâta timp există și Euroregiunea „Prutul de Sus”, fondată de regiunea Cernăuți (Ucraina), județele Suceava și Botoșani (România) și raioanele din nordul Moldovei. Din prima zi și până în prezent participă la acest proces de colaborare consilierul șefului Administrației Regionale de Stat Cernăuți, Zinovii BROIDE, cunoscut datorită ideilor sale de colaborare transfrontalieră în cercurile guvernamentale din Ucraina, România, Moldova, Austria, precum și în cele comunitare de la Bruxelles.

– Stimate Zinovii Broide, care ar fi, din punctul Dumneavoastră de vedere, bilanțul colaborării transfrontaliere ucraineano-române din anul împlinirii a două decenii de la semnarea Tratatului de bază între ambele țări.

– Procesul de descentralizare, fără de care nu poate fi vorba de realizarea proiectelor de colaborare transfrontalieră, decurge în Ucraina în ritm accelerat. În regiunea Cernăuţi, de exemplu, în momentul de faţă, comunităţile teritorial unite ocupă circa jumătate din teritoriu. Însăşi ele se confruntă cu o mulţime de probleme. Dacă la acest nivel ar exista un mecanism bine reglat de colaborare între comunităţile teritoriale din regiunea Cernăuţi şi cele din judeţul Suceava al României, aceasta ar fi foarte important. Este vorba de experienţa în privinţa folosirii mijloacelor băneşti acordate de Uniunea Europeană. Mi se pare că trebuie să revenim la politica strategică de dezvoltare a acestor teritorii. Ea a fost elaborată încă de austrieci pentru o perioadă seculară. Dar cum au procedat austriecii? Au aplicat cea mai bună experienţă din regiunile Alpilor şi din bazinul Dunării şi au răspândit-o în zona Carpaţilor care cuprinde şapte ţări. Această experienţă se bazează pe două lucruri: pe ceea ce este de la Dumnezeu şi pe ceea ce au creat oamenii. Ceea ce vine de la Dumnezeu sunt munţii şi râurile. În regiunea noastră este vorba de bazinele râurilor Nistru, Prut şi Siret, ceea ce pentru ţările de aici sunt decisive. Iar a doua parte o constituie reţelele de transport, fără de care nu se poate dezvolta nici o economie. Anume pe aceste două priorităţi şi se bazează Strategia Dunăreană, elaborată de Uniunea Europeană.

Prima grupă de priorităţi, sau prima prioritate, este dezvoltarea transportului. A doua grupă de priorităţi este asigurarea cu apă potabilă şi securitatea ecologico-tehnogenă. Pe baza acestor priorităţi se dezvoltă altele: economia, cultura, învăţământul. Dar să privim asupra acestor lucruri din altă parte. Cu douăzeci de ani în urmă a fost semnat un tratat minunat, aş spune, între Ucraina şi România. Imediat după aceasta s-au întâlnit preşedinţii Ucrainei, României şi Moldovei (aşa după cum era prevăzut în articolul 8 al Tratatului) în 1997, 1998, în 1999 aici, la Cernăuţi. După aceea toţi trei s-au întâlnit la summit-ul de la Bucureşti din 2001. Au fost elaborate mecanismele Convenţiei Carpatice, care generalizează întreaga experienţă a dezvoltării acestor teritorii. Împreună cu priorităţile Strategiei Dună- rene şi pe banii Uniunii Europene (erau indicate chiar şi băncile, care urmau să asigure finanţarea) ele trebuiau să contribuie la realizarea proiectelor transfrontaliere. În cadrul Euroregiunii „Prutul de Sus”, la stadiul iniţial, aceste proiecte au fost elaborate până la mici detalii. Ele se refereau la dezvoltarea transporturilor, energeticii, turismului, ştiinţei, învăţământului, la păstrarea patrimoniului cultural, diversităţii biologice, la securitatea în bazinul râurilor, prelucrarea deşeurilor şi la crearea condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea businessului.

– Dar o bună parte din cele trasate așa și n-au fost realizate.

– Dacă e să privim în prezent la protocoalele Comisiei prezidenţiale, şedinţelor comisiilor interguvernamentale, vom vedea că în ele e scris aşa cum trebuie să fie. Dar apare întrebarea: de ce proiectele elaborate cu ani în urmă nu au fost realizate? Nu putem spune că în genere ele nu sunt realizate, însă coeficientul eficienţei lor este foarte mic. Una din explicaţii este că aceste regiuni limitrofe ale Ucrainei, României şi Moldovei au diferite viteze de dezvoltare. Atunci când a fost creată Euroregiunea „Prutul de Sus”, am decis că proiectele principale trebuie să se refere la sistemul de transport. În ultimii ani, am revenit la cele elaborate mai înainte şi susţinute de cele 14 state, care fac parte din Strategia Dunăreană şi la nivelul vicepreşedintelui Comisiei Europene pentru transport. Se cere să fie folosite și dezvoltate posibilităţile care există. Se are în vedere ca prin Ucraina de Vest să treacă transportul din zona Mării Baltice spre mările Mediterană şi Neagră. Este un proiect cu mari capacităţi, dar cere şi finanţare solidă. În afară de aceasta există căi ferate paralele cu ecartament larg, care pornesc din nordul Moldovei, trec prin teritoriul Bucovinei, regiunea Ivano-Frankivsk şi ajung în Transcarpatia, la frontiera comunitară. Problema constă în aceea că în regiunea Transcarpatică, această linie de cale ferată are un segment de 41 kilometri prin teritoriul României, fiind folosit anterior pentru circulația marfarelor. De ce n-ar putea fi folosit acum pentru traficul de pasageri, cu atât mai mult că Austria construieşte o cale ferată cu ecartament larg de la Viena spre această frontieră? În prezent s-a convenit că este rațional să se revină la chestiunea dată, căci ea este la fel de convenabilă ca şi reluarea circulaţiei trenurilor între Cernăuţi şi Suceava. Sunt probleme care pot fi soluţionate fără depuneri solide de capital, în cadrul programelor operaţionale Ucraina-România, Ucraina-Moldova şi România-Moldova.

-Care din proiectele planificate au fost deja realizate?

– Potrivit termenului, se încheie două programe: de prevenire a inundaţiilor şi de creare a infrastructurii frontierelor. Ele au fost îndeplinite în proporţie de 80 la sută. Deci, nu au fost îndeplinite în volum deplin. Este foarte greu de lucrat în condiţiile schimbării dese a puterii în Ucraina, în România. Se schimbă, de asemenea, conducătorii proiectelor. De aceea şi neam adresat Comisiei Europene să ne permită să ducem la bun sfârşit aceste două proiecte, căci de realizarea lor depind şi celelalte proiecte în diverse domenii. În momentul de faţă este foarte important să fie convocată şedinţa comisiei de lucru bilaterale – ucraineano-române, pentru clarificarea priorităţilor şi coordonarea mai bună a realizării proiectelor cu o pondere deosebită. Mecanismele respective pot fi găsite, iar pentru aceasta este nevoie de dorinţă şi de acţiuni concrete.

– Care sunt semnele bune pentru o dezvoltare mai eficientă a colaborării transfrontaliere ucraineano-române în anul 2018?

– Văd următorul lucru: conducerea regiunii Cernăuţi, împreună cu cea a judeţului Suceava au convenit să fie convocată şedinţa Consiliului Euroregiunii „Prutul de Sus” nu mai târziu decât în primul trimestru al anului nou şi să fie decis clar: care proiecte merită să fie susţinute şi cum trebuie dezvoltată în continuare Euroregiunea, fiindcă în ultimii doi ani de ea nu s-a preocupat nimeni la modul cuvenit. Punem speranţa în comunităţile teritoriale unite care apar, căci lor le revine un rol decisiv. Am studiat mecanismul conlucrării comunităţilor teritoriale în cadrul Uniunii Europene şi sunt convins că el poate să funcţioneze eficient şi în cadrul colaborării transfrontaliere ucraineanoromâne.

Interlocutor

Vasile CARLAŞCIUC

Lasă un răspuns