Moldova a anunțat decizia de a „spune la revedere” așa-numitelor „centre culturale” rusești și a anunțat denunțarea acordului relevant cu Rusia cu privire la această cooperare. Avizul consultativ relevant a fost deja aprobat de membrii Comitetului parlamentar pentru politică externă și integrare europeană. Amintim că acest acord a fost semnat acum aproape 30 de ani, în 1998, și a prevăzut popularizarea istoriei, culturii, informarea publicului cu privire la dezvoltarea proceselor politice, economice, științifice și educaționale ale ambelor țări. Dar nu s-a întâmplat așa cum era de dorit, deoarece așteptările, precum și dorințele de la Kremlin, aveau priorități complet diferite, principala fiind promovarea narațiunilor imperiale rusești. Moscova încă nu poate scăpa de manierele sale imperiale și încearcă cât mai mult timp să păstreze pe orbita sa fostele republici ale Uniunii Sovietice, care au devenit de mult state independente. Decizia de denunțare aparține Ministerului Culturii din Moldova, care constată că, în contextul situației geopolitice actuale și a riscului ridicat de dezinformare, acest tratat poate fi folosit tocmai ca instrument de promovare a narațiunilor rusești. Denunțarea acordului va fi propusă spre examinare în cadrul sesiunii plenare a parlamentului. Reamintim că după incidentul cu drone rusești care a căzut pe teritoriul Republicii Moldova în luna februarie a acestui an, Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova a anunțat închiderea centrului cultural rusesc situat în centrul Chișinăului.
În general, așa-numitele „centre culturale” rusești sunt unul dintre principalele elemente ale războiului hibrid pe care serviciile speciale rusești l-au purtat în ultimele decenii nu numai împotriva Ucrainei, ci și împotriva multor țări ale democrației occidentale. Cu ajutorul unor astfel de „centre culturale”, finanțate și controlate de guvernul Federației Ruse, serviciile speciale rusești încearcă să formeze în spațiul informațional al țărilor europene grupuri speciale de sprijin care promovează narațiunile rusești, care operează în interesul Moscovei. Potrivit experților, accentul principal al unei astfel de lucrări este capacitatea de a influența formarea opiniei publice și a persoanelor cu autoritate individuală în țările europene, sprijinindu-se de partea lor. Activităţile serviciilor speciale ruseşti vizează de fapt susţinerea mişcărilor separatiste din Europa, care pledează pentru o schimbare în structura teritorială a statelor lor şi crearea cvasi-formaţiunilor, să zicem, aşa cum s-a întâmplat în Ucraina sau Moldova. Astăzi, principalele sarcini ale angajaților unor astfel de centre și, de fapt, agenții de influență ai Federației Ruse dincolo de frontierele sale, determină perturbarea proceselor de integrare a Ucrainei în structurile economice și politice europene, crearea de sprijin informațional pentru suspendarea sancțiunilor impuse de Europa împotriva Federației Ruse.
Nu vom dezvălui nici un secret particular, amintindu-ne că cultura rusă a servit mult timp ca un instrument imperial care, în secret, dar complet planificat, a ridicat Rusia asupra popoarelor care au devenit victime ale ambițiilor sale coloniale. Ulterior, acest lucru a dus la rusificarea forțată și a avut consecințe triste. Unul dintre motivele importante, atât pentru începutul războiului împotriva Ucrainei în 2014, cât și pentru o invazie pe scară largă în 2022, Rusia a numit protecția populației vorbitoare de limbă rusă, care a fost identificată cu conceptul de „populația rusă”. O astfel de legătură cu limba rusă ca limba de utilizare de zi cu zi a devenit aproape principiul de bază al terorii și ocupației ruse sub masca „protecției”, în ciuda faptului că majoritatea cetățenilor vorbitori de limbă rusă din Ucraina se consideră ucraineni, și de facto au fost victime ale mai multor generații de rusificare forțată. Se știe din surse deschise că până la 70 de centre culturale oficiale rusești au funcționat în Europa, dar numărul instituțiilor neoficiale și private care au promovat cultura rusă și, în același timp, șovinismul rus, a fost mult mai mare. Vorbim despre o cifră care a fluctuat în 200-300 de centre, dar începând din 2022, care a devenit cel mai puternic test de turnesol al agresiunii ruse ca urmare a unei invazii pe scară largă a Ucrainei, multe astfel de centre de propagandă rusă și-au încetat activitățile.
De ani de zile, Moscova a creat o rețea de informații între diasporele naționale din diferite țări, folosind libertatea de exprimare în țările europene, conducând și promovând mitinguri pro-ruse, care poartă doar provocări și amenințări de tulburări în masă. În același timp, în practică, vedem utilizarea activă a conducerii Kremlinului în activitatea sa de metode și măsuri din arsenalul de servicii speciale. În primul rând, vorbim despre operațiuni care vizează formarea unui lobby pro-rus de încredere în rândul politicienilor europeni și al liderilor publici și informali, care într-un fel sau altul formează opinia publică prin mită, șantaj și construirea diferitelor tipuri de scheme de corupție. În paralel, se formează o rețea de organizații politice, publice loiale Rusiei, crearea și susținerea mass-mediei pro-ruse în țările europene. Scopul final al dezintegrării acestor țări este slăbirea lor economică și blocarea oricăror perspective de integrare europeană.
Prin urmare, iniţiativa denunţării acordului de cooperare culturală din partea Republicii Moldova are consecinţe absolut logice şi o viziune a dezvoltării unor evenimente ulterioare, deoarece ţara este de fapt pe punctul de a se integra în Europa. Preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, consideră că până în 2028 ţara poate încheia negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Dar în contextul integrării europene, alegerile parlamentare din ţară, programate pentru această toamnă, sunt extrem de importante, iar aici, potrivit Preşedintelui Republicii Moldova, este foarte important ca viitorul parlament să fie proeuropean şi să continue cursul integrării europene. Evident, pentru Moscova contrariul este de dorit, așa că ar trebui să ne așteptăm la agravarea în continuare a relațiilor dintre Moscova și Chișinău, pe care le observăm de mult timp.
România a suspendat, de asemenea, activitățile Centrului Rus pentru Cultură și Știință, care funcționează acolo din 2015. Ca şi în alte părţi, această celulă, care funcţionează la Bucureşti de mai mulţi ani, a fost un instrument de propagandă şi dezinformare rusă, impunând permanent publicului român o imagine distorsionată a realităţii şi adevărului istoric. Dacă românii vor merge mai departe, urmând exemplul vecinilor lor și în cele din urmă spun „La revedere!” pentru cultura rusă, denunțând un acord bilateral similar din partea lor, timpul va arăta. Deși deja astăzi este clar că astfel de centre culturale rusești sunt de fapt foarte departe de cultură și sunt pline de agenți ruși de influență, deghizați în figuri culturale și purtând amenințări nedisimulate la adresa independenței statelor. Câteva semnale alarmante au fost demonstrate şi de recentele alegeri prezidenţiale din România. Amintiți-vă că țara, care nu este istoric caracterizată de inversări de la cursul occidental, de fapt, pentru prima dată a fost pe punctul de a alege, când țara ar putea fi condusă de un simpatizant al Rusiei, George Simion. Și aici trebuie remarcat faptul că pentru Kremlin, atât România, cât și Moldova fac parte dintr-o „operațiune specială” și joacă o anumită hartă a influenței rusești. De aceea, de la alegerile din România, Kremlinul se va întoarce evident la alegerile din Moldova. Direcția se va schimba, dar nu scopul — distrugerea completă a structurii și securității geopolitice europene. Și aceasta este o poveste complet diferită, departe de cultură, dar nu de prioritățile Kremlinului.
Taras POPOVYCI,
expert
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com