Unele aforisme, rostite de personaje tragico-comice din unele capodopere cinematografice sovietice, continuă să caracterizeze cu exactitate viaţa noastră de acum, supusă dictatului legilor economiei de piaţă în curs de devenire. Mai de fiecare dată, când compari preţurile de la piaţă cu ceea ce ai în pungă, îţi aduci aminte de blestemul afaceristului din film: „Să trăieşti numai pe salariu”, adică să nu ai nici un venit suplimentar decât ceia ce-ţi plăteş- te statul sau patronul. Or, salariul nici atunci, în perioada când o pâine neagră costa 14 copeici, iar cea albă – 16 copeici, nici acum, când preţurile la produsele alimentare sunt „libere”, nu corespunde necesităţilor vitale ale omului.
Şi din „prizonieratul iluziilor” te gândeşti: oare când posibilită- ţile noastre vor coincide cu dorinţele noastre? E greu de presupus, căci mai acţionează principiul: cu o mână îţi dă, iar cu alta îţi ia. În limbajul economic aceasta înseamnă că orice majorare a salariului duce la săltarea imediată a preţurilor. În esenţă, omul nu se alege cu nimic, fiindcă puterea de cumpă- rare a banilor rămâne aceeaşi.
Numai bine noua recoltă de cereale a fost adunată în hambare că s-au şi răspândit zvonuri despre o nouă majorare a preţurilor la pâine. Nu sunt zvonuri de la piaţă, ci chiar constatări ale economiştilor şi analiticilor. Aceasta se observă de la începutul anului în curs: în fiecare lună preţul la pâine creşte cu 1,5-2 procente, iar în august el a ajuns la nivelul de 13 procente. Este vorba de pâinea coaptă din făină măcinată din grâul din recolta anului trecut. Iar în continuare tendinţa se va menţine. Specialiştii de pe acum afirmă că cerealele din noua recoltă vor costa mai scump. Este un proces obiectiv, fiindcă la baza preţului stau majorarea salariului minim, noile preţuri la agenţii energetici. În afară de aceasta, cresc preţurile la cereale pe piaţa mondială. Deoarece în Ucraina cerealele constituie o marfă de export, această situaţie se va răsfrânge şi asupra pieţei interne.
O astfel de situaţie este în folosul Ucrainei – exportând cereale la preţ mai mare, ţara noastră are posibilităţi reale de a menţine stabil cursul valutar, adică de a întări grivna. Este o necesitate vitală atât pentru economia naţională, cât şi pentru cetăţenii de rând. Dar ultimii vor fi nevoiţi să se împace şi cu faptul că odată ce la brutării va ajunge făină din noua recoltă de cereale, pâinea coaptă va costa mai scump. Pe la finele anului în curs preţul la pâine va creşte cu circa 10 procente.
Dar există şi cealaltă parte a medaliei. Majorarea preţurilor la cereale este în folosul agricultorilor, care se confruntă des nu numai cu condiţiile nefavorabile meteorologice, ci şi cu „seceta susţinerii financiare” din partea statului. Iar un preţ convenabil pentru ei ar acoperi o bună parte din cheltuielile suportate pentru creşterea pâinii de toate zilele.