Cuvântul poetic românesc „găzduit” la Școala din Cerlena

Screenshot_1

Satul Cerlena din raionul Noua Suliță este situat mai departe de drumurile centrale, dar aceasta nu înseamnă că viața spirituală din localitate este mai modestă decât în alte părți. Școala medie din sat, cu limba română de predare, este frecventată în prezent de 193 de elevi. Luând în considerare faptul că multe familii tinere au plecat la câștig peste hotare, numărul elevilor este mult-puțin normal pentru o școală medie sătească.

– Este un proces caracteristic pentru toate instituțiile de învățământ din localitățile sătești, observă directorul Școlii din Cerlena, domnul Valeriu Priscu. Dar școala există, funcționează normal, majoritatea cadrelor didactice sunt locale. Care este atitudinea elevilor față de limba maternă? O studiază așa cum cere programa școlară, se străduiesc să cunoască așa cum se cuvine și limba de stat. Sunt acțiuni extrașcolare pe care le desfășurăm în limba română, altele – în limba ucraineană, chiar și în ambele limbi. În afară de aceasta, la noi, într-o obișnuită școală sătească, se învață două limbi străine: franceza și engleza. Elevii manifestă interes față de ele. Unii consăteni de-ai noștri lucrează în Franța, alții – în Marea Britanie.

Miercuri, 20 februarie, cu prilejul Zilei mondiale a limbii materne, la Cerlena a fost organizată o întâlnire cu poetul bucovinean Mircea Lutic.

– Ideea a fost susținută de Cabinetul metodic al Secției raionale de învățământ, precizează domnul director Valeriu Priscu. Au participat elevii din clasele a VII-XI-a și profesorii școlii. Pentru noi a fost o adevărată sărbătoare a cuvântului poetic românesc, doar nu atât de des ne vizitează scriitorii.

– M-am ales cu o impresie foarte plăcută despre elevii și colectivul pedagogic al acestei școli, remarcă poetul Mircea Lutic. M-am ales cu o mare energie pozitivă și am citit acolo poezia mea „Maternă” – în două limbi – în română și în traducerea ucraineană. Ultima dată am fost la Cerlena cu vreo 30 de ani în urmă. De atunci s-au schimbat multe, dar locuitorii de acolo au rămas sinceri, omenoși și cumsecade.

Dacă ar fi mai multe asemenea întâlniri, graiul nostru matern ar prinde vigoare și mai mare, de care el are nevoie în asemenea vremuri de restriște.

Lasă un răspuns