Fântâna Albă este una dintre puţinele localităţi din regiunea noastră populată de ruşi. Veniţi de departe, întemeietorii satului s-au aşezat pe meleagurile toleranţei bucovinene pentru a scăpa de prigoana religioasă. Sunt ortodocşi de rit vechi, numiţi „lipoveni”. Ca dovadă că erau fermi în credinţa lor, au ridicat la începutul secolului al XX-lea o biserică minunată cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Este o adevărată capodoperă arhitectonică într-un sătuc din vecinătatea pădurilor.
La trei decenii de la acest eveniment, Fântâna Albă s-a pomenit la hotarul a două state – URSS şi România, unde la 1 aprilie 1941 s-a vărsat mult sânge românesc. Acel eveniment îngrozitor a intrat în istorie ca „masacrul de la Fântâna Albă”. Este tragedia românilor din Valea Siretului, care au plătit cu propria viaţă dorinţa firească de a fi liberi şi de a scăpa de regimul totalitar bolşevic, instaurat în ţinut la 28 iunie 1940.
În anii de putere sovietică localitatea Fântâna Albă a fost folosită de propaganda comunistă drept un simbol al prieteniei popoarelor. Din colhozul local făceau parte trei sate: Volcineţul, cu populaţie ucraineană, Băhrineştiul, cu populaţie românească, şi Fântâna Albă, cu populaţie rusă. În pofida acestui exemplu de realizare a idealurilor comuniste, în satul Fântâna Albă tot mai multe case rămâneau pustii. Aici, mai mult decât în alte localităţi, se făcea simţită migraţia populaţiei la oraş.
Prin anii 80, când conducătorul sovietic Mihail Gorbaciov a acceptat libertatea de exprimare, pe la Fântâna Albă circula o legendă că Raisa Gorbaciova a aflat despre vestita biserică din localitate şi că se pregătea s-o transforme într-un obiectiv turistic şi să asfalteze drumul de la Cernăuţi la Fântâna Albă. În această legendă este şi un sâmbure de adevăr. Biserica cu o arhitectură deosebită de la Fântâna Albă, într-adevăr, poate deveni un important obiectiv turistic, cu atât mai mult că în apropiere se află Complexul comemorativ al jertfelor masacrului din 1 aprilie 1941. Iar pentru aceasta e nevoie de investiţii şi de proiecte transfrontaliere.
Între timp, satul Fântâna Albă a rămas nu numai fără tineret, dar şi fără copii. Nu se mai joacă nunţi, doar din când în când vin în sat tineri însurăţei din alte părţi pentru o fotografie romantică lângă impunătorul lăcaş sfânt. Pe drumul ce duce spre Fântâna Albă nu circulă transportul public, iar lucrătorii rutieri îl repară de la o ocazie la alta, atunci când vreun demnitar din capitală, din mare curiozitate, vine să vadă irepetabila biserică din această localitate uitată de lume.
La o margine a satului, mai departe de ochii curioşi ai lumii, unii întreprinzători şi-au ridicat vile frumoase pe malul iazului. Se spune că este Fântâna Albă cea nouă. În cea veche izvorul vieţii seacă treptat…
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com