File din istoria satului Costiceni (Viaţa, preocuparea și necazul țăranilor de pe valea Prutului)

Moara_de_vant_din_muzeul_Astra

Istoria unui sat nu se uită. Ea trebuie studiată, căci conţine multe  exemple bune pentru generaţiile ce vin.

După spusele buneilor și străbuneilor aflăm o mulțime de lucruri interesante din istoria satului nostru.

Localitatea Costiceni este situată pe malul stâng al râului Prut. Prin anul 1850 în sat locuiau aproximativ 50 de familii. În fiecare familie erau câte 7-10 copii. Casele oamenilor au fost construite pe furci și tencuite cu lut, acoperite cu paie sau stuf.

Majoritatea oamenilor pe atunci își câștigau bucățica de pâine la boierii țariști care stăpâneau pământul nostru, alții munceau la pădure. Ocupația cotidiană a românilor basarabeni în această zonă era creșterea animalelor și păsărilor.

Un rol extrem de important în dezvoltarea satului Costiceni a jucat râul Prut. Pe râul Prut erau mori de apă unde se măcina făină pentru pâine. Gospodinele din sat spălau rufele, iar bărbații pescuiau. Locul de odihnă era tot aici. Se spunea că în acea perioadă, în râul Prut era foarte mult pește. Pescarii prindeau numai peștele mare, iar pe cel mic îl lăsau să crească. În apa Prutului existau mai multe specii de pește, iar apa avea calități curative. În perioada prielnică, morile de apă lucrau fără oprire, slujindu-i pe țărani la bine și la greu. Iarna ele nu funcționau, în schimb erau și mori de vânt.

Viața sătenilor aşezaţi cu traiul pe malul stâng al Prutului era foarte complicată din cauza inundațiilor. Deseori, în munții Carpați cădeau multe precipitații. În luna mai a anului 1850 apa râului Prut s-a ridicat brusc. Toate casele au fost inundate. Oamenii și animalele au părăsit satul și s-au strămutat pe deal, la un loc mai înalt. După ce apa a scăzut, boierul care stăpânea pământul le-a propus țăranilor să-și mute satul pe deal. Câteva familii au căzut de acord și primind câte un hectar de pământ s-au mutat cu traiul pe coasta dealului. Însă, majoritatea oamenilor nu au fost de acord cu propunerea boierului. Au construit din nou case în valea Prutului, motivând că aici este apă, pește, pădure, adică viață. Așa și a rămas satul în valea Prutului, chiar și țăranii care s-au mutat pe coasta dealului s-au reîntors.

Cu timpul satul s-a mărit, în fiecare an creștea numărul de familii. Din cauza ploilor din Carpați nivelul apei în râul Prut din nou se ridica, fiind inundate toate gospodăriile din sat. După spusele bătrânilor, inundația avea loc la fiecare 5-7-13 ani.

În anul 1911, peste locuitorii satului Costiceni din noi a venit „Prutul mare”. Localnicii au fost nevoiți iarăși să-și părăsească gospodăriile. În acea perioadă în valea Prutului au locuit asemenea gospodari ca Anton Rață, Dumitru Văcăraș și Semion Scorocârjă, care și-au construit case noi lângă calea ferată.

Cu timpul, localitatea a crescut. Părțile componente ale satului Costiceni erau cătunele Dumeni și Holbăneni. Fiecare cătun avea câte trei mori de apă și de vânt. Morile de vânt erau în proprietatea lui Leontie Rață și Andrei Cârstea. Peste un timp, în sat au apărut și mori cu folosirea cailor. Morile cu folosirea cailor lucrau mai mult în timpul iernii. În acea perioadă, aceste mori aparțineau lui Constantin Lupoi, Dumitru Colac, Roman Sajin, Mihai Vatamanu și Simion Budeanu. Morile erau purtate de 4 cai, însă cu scurgerea timpului Mihai Vatamanu și Simion Budeanu au montat o moară cu motor.

Strămoșii noștri s-au folosit mult timp de morile de apă și de vânt. După cel de-al Doilea război mondial, odată cu „eliberarea” sovietică s-a stabilit o nouă graniță pe Prut. Morile de apă, ca simbol al satului Costiceni, au fost distruse sau părăsite.

În timpul colectivizării a fost montată o moară cu motor. În anul 1969, la Costiceni, din nou a avut loc o mare inundație în valea Prutului. Aici au fost distruse 124 de gospodării. Populația nu dovedea să salveze animalele, copiii și bătrânii, însă cu ajutorul lui Dumnezeu toți au rămas nevătămați. În ajutor au sosit trei mașini militare de tipul „Amfibia”, care au ajutat consătenii. În acel an, multe familii au părăsit valea Prutului din zona inundației.

Statul de atunci, începând de la Mahala până la Mămăliga, a luat măsuri urgente la întărirea malurilor Prutului. Timp de câțiva ani, au fost întărite malurile Prutului cu plăci de beton, piatră și alte materiale. Luncile din valea Prutului la fiecare trei ani erau curățite. La Costiceni funcționau brigăzi speciale de oameni, care lucrau la întărirea malurilor Prutului. Lucrătorii erau conduși de inginerul Andrei Cușnir. În perioada anilor 70-75 s-au construit diguri puternice din piatră și beton care au schimbat albia râului Prut. Apa Prutului nu mai spăla din malurile sale.

După desființarea Uniunii Sovietice, lucrările s-au oprit. În anii 2008 și 2010 în localitatea Costiceni din nou a avut loc o mare inundație, cu mult mai mare decât cea din 1969.

Luncile din valea Prutului s-au transformat în păduri. Cel mai periculos loc este pădurea de la Șendreni, fiindcă ea a împiedicat scurgerea liberă a apei. După aceste inundații mari din 2008 și 2010 statul ucrainean nu a luat nici un fel de măsuri la întărirea malurilor râului Prut.

Aici, în decursul multor decenii viața a devenit prosperă. Apa râului Prut a fost întotdeauna blândă, dar și crâncenă cu locuitorii satului nostru.

Andrei COLAC,

veteran al muncii din satul Costiceni, raionul Noua Suliţă

 

Lasă un răspuns