Rezultatele alegerilor prezidențiale în Republica Moldova, al căror învingător a devenit socialistul Igor Dodon, de orientare prorusă, a trezit o anumită îngrijorare în Ucraina. „Ce înseamnă un astfel de rezultat al alegerilor în Moldova pentru Ucraina?” – este o întrebare care săptămâna trecută și-au pus-o mulți comentatori, jurnaliști și experți.
Mulți dintre ei și-au concentrat atenția asupra faptului că Moldova și-a ales un președinte prorus, care este gata să recunoască Crimeea drept teritoriu rusesc. În contextul alegerii lui Donald Trump președinte al SUA și a lui Rumen Radev, socialist și prorus, Președinte al Bulgariei, Igor Dodon era folosit ca un argument ordinar incontestabil al victoriei Rusiei și, în particular, al lui Putin. În afară de comentatori, despre aceasta se vorbește mult în societate, ceea ce confirmă că ucrainenii nu sunt indiferenți de ceea ce se întâmplă în statul vecin. În pofida amendamentelor la Constituție, care au readus practica alegerilor prezidențiale directe în Moldova, împuternicirile Președintelui nu s-au schimbat. Igor Dodon va dispune de aceleași pârghii de influență, ca și Nicolae Timofti, de aceea nucleul politic al țării vor rămâne Guvernul și Parlamentul. Nu sunt asemenea împuterniciri, care să-i permită lui Dodon să schimbe vectorul politicii externe a Moldovei. Însă atenția prea mare a mediilor din țară și străine, care au oglindit campania electorală prezidențială, acordată declarațiilor geopolitice și promisiunilor noului Președinte, au mărit considerabil capitalul politic al postului de Președinte. Ne putem aștepta la acea că această atenție în timpul imediat următor nu va scădea. Ca urmare, declarațiile privind politica externă, apelurile la Moscova și vizitele la Kremlin pot deveni principalele chestiuni din agenda Președintelui nou-ales. Lipsa unor pârghii reale de influență asupra situației din Moldova îi va da posibilitate să mărească critica la adresa Guvernului, să transforme opțiunea proeuropeană a partidului de guvernământ într-o țintă a acestei critici. Pe de altă parte, confruntarea cu Dodon îi va fi convenabilă și Partidului Democrat, care va continua să aprofundeze divergența între ramurile puterii în ce privește categoriile geopolitice, deținând pozițiile de partener al UE, iar Președintele fiind prezentat ca o creatură a Kremlinului. Deci, felul cum se va folosi de acest duel potențial Maia Sandu și opoziția de dreapta proeuropeană, precum și poziția UE vor determina nivelul stabilității politice în stat.
În primele zile după turul al doilea al alegerilor adepții candidatului Maia Sandu, care a pierdut scrutinul, au demonstrat că sunt gata să revină la protestele de stradă în semn că nu sunt de acord cu situația politică. De aceea primul lucru ce înseamnă pentru Ucraina alegerea lui Igor Dodon Președinte este acela că Moldova trece într-o perioadă a instabilității politice. Pe fondalul crizei economice, polarizării nemaivăzute a populației și turbulenței generale din lume, criza politică din statul vecin va sustrage atenția Kievului și o va impune pe puterea ucraineană să reacționeze la cazurile antiucrainene comise de Președintele nou-ales dacă acestea vor continua. Printre altele, Administrația Președintelui Ucrainei deja a determinat caracterul dezvoltării relațiilor dintre state în dependență directă de faptul dacă Igor Dodon, ca Președinte, va respecta sau nu integritatea teritorială a Ucrainei. Frânarea colaborării bilaterale între Ucraina și Moldova – iată ce-și dorește acum Kremlinul. Doar poziția drastică referitoare la declarațiile lui Dodon și pauza în realizarea chestiunilor din agenda bilaterală nu va mări numărul adepților Ucrainei și Președintelui Poroșenko în societatea moldavă. În afară de aceasta, dominația propagandei ruse în spațiul informațional al vecinului de la sud duce la aceea că realitățile ucrainene sunt privite prin prisma tractării lor de către Rusia, iată de ce sondajele de opinie în rândurile cetățenilor Moldovei fixează nivelul mic al popularității Președintelui Poroșenko și nivelul înalt al susținerii Președintelui Purin. De asemenea, potrivit datelor sondajelor de opinie, prorusă este minoritatea națională ucraineană, care constituie circa 11 la sută din populația Moldovei. Cu luarea acestora în considerare, Kievul trebuie să elaboreze o astfel de atitudine față de colaborarea cu Chișinăul, care ar face imposibile speculările în continuare în jurul temei Crimeii și integrității teritoriale a Ucrainei, dar, în același timp, să nu oprească dezvoltarea relațiilor bilaterale.
Particularitățile relațiilor dintre ambele state cer necesitatea îndeplinirii cu succes a chestiunilor de pe ordinea de zi. La ora actuală cea mai acută chestiune rămâne cea a demarcării liniei frontierei de stat în raionul Complexului hidrotehnic de pe Nistru și asigurarea funcționării acestuia. În jurul acestor probleme, în decursul a mai multor ani s-a adunat mult negativ din cauza neîncrederii. Cea mai sensibilă este chestiunea ecologiei râului Nistru. Pentru Ucraina Nistrul este o sursă de dezvoltare a hidroenergeticii, iar pentru Moldova – principala sursă de apă. Programul de dezvoltare a hidroenergeticii în Ucraina pe perioada până în anul 2026, aprobată de Cabinetul de Miniștri, care prevede construcția noilor baraje pe Nistru, pentru a câta oară a demonstrat divergențele în opiniile privind folosirea în comun a bazinului râului. Această decizie a guvernului ucrainean a fost supusă criticii nu numai în Moldova, ci și în Ucraina. Însă vocea ecologilor e mai slabă decât cea a Ministerului Energeticii și Industriei Carbonifere. La Kiev nu se ține cont de faptul că funcționarea Centralei hidroelectrice de la Novodnistrovsk deja creează un deficit de apă în cursul inferior al Nistrului în anii secetoși. Cantitatea de apă, vărsată din bazinul de acumulare de pe Nistru, este insuficientă pentru menținerea sistemului ecologic și nivelului corespunzător al apei în Moldova. Însă soluționarea acesteia și a altor chestiuni ale colaborării depinde, mai întâi de toate, de dialogul politic. Coordonarea chestiunilor litigioase și elaborarea ordinei de zi a colaborării este prerogativa Comisiei interguvernamentale ucraineano-moldave pentru colaborarea comercial-economică, ultima ședință a căreia a avut loc în anul 2011. Săptămâna precedentă, după o pauză de cinci ani, a avut loc întâlnirea multașteptată a copreședinților Comisiei – primului vicepremier al Ucrainei, ministrului Dezvoltării Economice și Comerțului, Stepan Kubiv, și ministrului Economiei al Republicii Moldova, Octavian Calmic, la Chișinău. Organizarea acestei întâlniri poate fi considerată o realizare a diplomaților din ambele țări. Cu toate că rezultatele ei sunt modeste, însă ele dau speranța scoaterii de pe linia moartă a colaborării economice bilaterale. Pentru Kiev este important să înțeleagă că aprofundarea colaborării multilaterale cu Moldova poate fi o chezășie a integrării mai ample a politicum-ului moldav și a societății moldave în proiectele cu Ucraina, dar nu cu Rusia. Suspendarea colaborării bilaterale este foarte nedorită. De aceea Kievul trebuie să se concentreze la activizarea colaborării cu diaspora ucraineană și prin aceasta să mărească în rândurile ei numărul adepților cursului proeuropean al ambelor state, să transforme cu succes colaborarea bilaterală într-o forță moale a Ucrainei în Moldova, inclusiv grație soluționării pozitive a chestiunii gestionării în comun a bazinului râului Nistru. Aceasta înseamnă că conducerea Ucrainei trebuie să depună eforturi maxime în lupta pentru simpatiile cetățenilor Moldovei, iar indicatorul victoriei poate fi consolidarea adevăratelor forțelor proeuropene la alegerile parlamentare din 2018. Este o sarcină grea, însă pentru Chișinău, la fel ca și pentru Paris, Roma, Berlin și Washington, Ucraina trebuie să lupte permanent. Iar cât de matur și bine pregătit din punct de vedere profesional este corpul diplomatic al statului ucrainean, vor demonstra rezultatele alegerilor în țările comunitare din anul viitor, 2017.
Traducere: Vasile Carlașciuc
Sursa: Dzerkalo tyjnea