Pe fiecare dintre cei dispăruți fără veste îi așteaptă familia – părinți, parteneri, copii, frați și surori. Psihologii numesc această stare „pierdere nedefinită” — durere fără posibilitatea de a-și lua rămas bun, când psihicul atârnă între „a fost” și „va fi”. Țara are deja zeci de mii de astfel de istorii, și fiecare are propriul front, în cazul în care în loc de arme — doar credință și rezistență.
Începând cu luna mai 2025, în registrul ucrainean există deja mai mult de 70 de mii de dispăruți militari și civili. Dar există de patru ori mai mulți oameni care trăiesc în durere emoțională, care nu are sfârșit.
În cadrul conferinței „Întoarcerea. Calea către recuperarea mentală” istorioarele personale au fost împărtășite de femei al căror soț sau fiu este considerat dispărut fără veste. Mărturia lor sună ca o amintire sinceră și dureroasă a frontului invizibil al războiului — frontul așteptărilor, incertitudinii și testului psihologic zilnic. Într-un dialog deschis cu experți și alți participanți la eveniment, s-a subliniat importanța de a avea sprijin profesional în apropiere, nu fiind singur cu durere și având un spațiu, unde omul își poate spune durerea de pe inimă și poate fi auzit, remarcă jurnalista Victoria Andreeva de la publicația „Dzerkalo tyjnia” („Oglinda săptămânii”).
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com