Fulgi cu chipul stelei de Crăciun…

Screenshot_2

Ninge peste Horecea, ninge lin ca în poveste. Ai impresia că fulgii poartă chipul stelei de Crăciun. Octogenarul Ştefan CAULEA ţine minte toate colindele copilăriei sale. Cu ele au crescut toate generaţiile de gospodari români din această suburbie a Cernăuţiului.

– Şi acum creşte cu ele o altă generaţie. Iată, în Corul bisericesc sunt persoane cu mult mai tinere decât mine. După vârstă îmi sunt ca nepoţi, observă domnul Ştefan.

El, cel mai în vârstă corist al corului Bisericii Înălţarea Domnului din Horecea, are 66 de ani de când a început să cânte în faţa altarului imnurile bisericeşti.

– Iată, sâmbăta trecută, am cântat la parastasul oficiat la noi în biserică întru pomenirea regelui României Mihai I. Eram băiat când regele a fost la Cernăuţi în anul 1940. Atunci elevii de la Şcoala din Horecea s-au dus în centrul oraşului şi l-au întâmpinat cu flori, îşi aminteşte domnul Ştefan.

– Mai ţin minte cum a fost construită biserica noastră. Tatăl, care era corist, mă lua cu el şi urmăream cu mare interes cum se muncea la zidirea locaşului sfânt. Chiar şi femeile, care erau mai voinice, cărau cărămidă. Părinte pe atunci era Ştefan Salcescu. Noua biserică a fost sfinţită pe timpul Mitropolitului Bucovinei, Visarion Puiu, cel care a căzut jertfă regimului comunist.

Ştefan Caulea a început să cânte în corul bisericesc când avea 19 ani. Pe timpul puterii sovietice Biserica din Horecea a fost închisă şi cei mai fideli creştini din suburbie, printre aceştia fiind şi Ştefan Caulea, mergeau la Mănăstirea de pe malul Prutului, unde era oficiat serviciul divin.

– Sunt corist fără întrerupere, spune domnul Ştefan. Şi cea mai mare bucurie pentru mine a fost redeschiderea bisericii noastre. Din donaţiile oamenilor ea a fost reparată şi împodobită cum se cuvine să fie un locaş sfânt de închinare. Şi de atunci, de Crăciun umblăm noi, coriştii, pe la gospodarii din suburbie şi le aducem „Vestea minunată a Naşterii Domnului”. Iar banii adunaţi sunt depuşi în casa bisericii.

Ninge peste Horecea, ninge lin, ca în poveste… Cel mai vechi colindător se bucură, căci este un semn bun, e semn de belşug…

Vasile CARLAȘCIUC

Screenshot_1

Lasă un răspuns