Glas dojenitor în numele celui preaînalt

Screenshot_2

La 2 august, stil vechi, ortodocșii din Ucraina îl prăznuiesc pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul. Sfântul Ilie este considerat de către credincioși ca fiind făcător de minuni și aducător de ploi în vremuri grele, de secetă. În tradiția populară, în momentul în care se întâmplă fenomene meteorologice cu tunete și fulgere, se spune că Sfântul Ilie traversează cerul în carul său de foc pentru a ne ocroti.

Dacă unii critici literari îl percep pe Sfântul Ilie ca pe un om solitar şi aventurier, disident şi neadaptat, curajos şi perseverent, apărător al celor săraci şi marginalizaţi, mustrător al patimilor omeneşti şi mâhnit de slăbiciunea şi ignoranţa poporului, mulţi exegeţi biblici îl văd pe acest prooroc ca pe un mare mărturisitor al adevărului revelat în vremuri de apostazie, prigonit în toată viaţa sa din cauza vicleniilor acelui veac, aspru cu sine şi cu ceilalţi, mare făcător de minuni, prototip al monahilor şi pustnicilor creştini. Mai presus de toate aceste însuşiri, Ilie Tesviteanul a vorbit cu Dumnezeu, L-a văzut pe Muntele Horeb şi a simţit mireasma harului şi adierea lină a prezenţei Lui în toată viaţa sa. Cu preţul vieţii, a mărturisit pe adevăratul Dumnezeu şi a primit viaţă veşnică.

Înainte de a-şi încheia activitatea profetică, Ilie îşi alege ucenic pe Elisei. Împreună traversează Iordanul, Elisei urmând a fi martor al ridicării lui Ilie la cer. Pe vremea Mântuitorului, adică opt veacuri mai târziu, renumele lui Ilie era atât de mare printre evrei, încât, de mai multe ori, asupra lui Ioan Botezătorul, ca şi a lui Iisus Însuşi, a planat bănuiala că ar fi fost reîntrupări ale prorocului din vechime. La Schimbarea la Faţă a Domnului, petrecută pe Tabor, Evanghelia ne spune (Matei 17, 3-4; Marcu 9, 4-5; Luca 9, 30 şi 33) că Moise şi Ilie s-au arătat de-a dreapta şi de-a stânga lui Hristos, după mărturia celor trei ucenici care-L însoţeau (Petru, Iacov şi Ioan). Conform unei vechi tradiţii, cu temei în Sfânta Scriptură (Matei 17, 10-11), Ilie va reveni la sfârşitul veacurilor, ca martor şi vestitor al Parusiei, deci ca înaintemergător al celei de-a doua veniri a Domnului.

În România și Ucraina sunt multe biserici cu hramul Sfântul Ilie. Unele dintre ele au intrat chiar în istorie. În ținutul nostru, în satul Toporăuți (Toporivka), raionul Noua Suliță, se află Biserica Sfântul Ilie, ctitorită de domnul martir al Moldovei, Miron Barnovschi.

Când a avut prima domnie, pe la 1611, Miron Barnovschi avea aproximativ 23 de ani. Tânărul domn, ca o recunoştinţă pentru familia sa şi pentru locul său natal, în primii ani de domnie a ridicat şi el o biserică la Toporăuţi. Nu se ştie data finalizării şi a sfinţirii, dar se presupune că zidirea a fost gata înainte de moartea boierului Dumitru Barnovschi, care a fost înmormântat la Toporăuţi, după cum spunea Miron în testamentul său: „Biserica de la Toporăuţi, unde zac oasele părintelui meu, Dumnezeu să-l pomenească!”.

Screenshot_1

Având hramul Sfântului Ilie, biserica este, cronologic vorbind, prima ctitorie fortificată. Ea deschide un nou stil arhitectonic, reprodus la Biserica Sfântului Ioan Botezătorul din Iaşi, la cea din Lviv şi, mai târziu, la Precista din Galaţi.

Conform unui act de danie din 9 decembrie 1627, domnitorul Miron Barnovschi a dăruit satul Toporăuţi Mănăstirii Adormirii Maicii Domnului din Iaşi. Astfel, biserica, cu toate posesiunile ei, a fost închinată Sfântului Mormânt de la Ierusalim.

În mediul spiritual ucrainean cea mai vestită biserică, având hramul Sfântul Ilie, este cea din Subotiv, construită din porunca hatmanului Bogdan Hmelnițki în 1653, în stilul barocului ucrainean. Ca și cea din Toporăuți, ea a avut fortificații. Aici a fost înmormântat legendarul hatman, însă în anul 1664 mormântul lui a fost profanat de către comandantul de oști polonez, Stefan Cernețki. În 1845 la Subotiv a poposit Taras Șevcenko. El a desenat ruinele bisericii lui Bogdan Hmelnițki. Biserica Sfântul Ilie din Subotiv ilustrează bancnota cu nominalul de cinci grivne.

Vasile Carlașciuc

Lasă un răspuns