În ajutorul pedagogului-organizator – Nașterea Domnului Iisus Hristos

25440333_1094357580712476_4967497396061013623_o (1)

Recent, la şcolile din raionul Hliboca s-a desfăşurat Festivalul „Roua curată”, consacrat tradiţiilor şi obiceiurilor Sărbătorilor de iarnă. După acest scenariu s-a desfăşurat acest festival la Şcoala medie incompletă din Privorochia. Autorul scenariului şi organizatorul festivalului a fost pedagogul Lăcrimioara ROMANIUC, care a propus redacţiei ziarului „Libertatea Cuvântului” scenariul respectiv, ilustrându-l cu imagini din timpul festivalului, la care au participat toţi elevii.

Personajele:
Maica Sfântă – Maria
Iosif
Magi – 3
Păstori – 3
Îngeri – 3
Irod – Împăratul
Ostaşi – 3
Prezentatori – 3

Centrul decorului sacru îl constituie:
Icoana cu Naşterea lui Iisus ieslea improvizată lumânări bradul de Crăciun

Povestitorul:
– Colo sus, în vremea ceea,
În frumoasa Galileea,
O fecioară vieţuia
Şi Maria se numea.
Nazaret era oraşul
Unde ea-şi avea sălaşul.
Într-o zi, Maria sta,
Singură şi se ruga.
Dar deodată ce văzu?
Casa toată se umplu
De-o lumină orbitoare
Ca şi raza de la soare.

Îngerul 3:
– Nu te speria, Maria!
Eu sunt îngerul Gavriil,
Cu veste la tine vin.
Tu vei naşte pe Hristos,
Pe Hristos cel luminos!
Fiul tatălui va fi
Şi Iisus se va numi.

Maria:
– Iată, roaba Domnului,
Fie mie după cuvântul tău!

Povestitorul:
– Al Iudeei împărat
Într-o zi porunc-a dat
Că la locul de născare

Să se-nscrie fiecare.
Iosif a mers să se-nscrie
Şi el, cu a lui soţie;
De la ei, din Galileea,
În Viflaim, în Iudeea.
Când acolo au sosit,
Mariei, ceasul i-a venit.
Ca să nască pe Iisus
Cată loc în jos şi-n sus.
Geaba cată prin cetate;
Hanuri, case… pline-s toate.

Iosif:
– Din Nazaret venim acum
Şi calea a fost grea,
Că suntem obosiţi de drum
Şi eu, şi Maria.
Că ea aşteaptă pruncul sfânt
Acuma să se nască,
Şi oamenii de pe pământ
Iisus să-i izbăvească.

Maria:
– Peste tot e-atâta lume,
Nu găsim nici un locaş.
Haide, Iosife, mai bine
La margine de oraş!

Povestitorul:
– Atuncea Preacurata din Viflaim ieşea
Şi dând de-o poiată, a intrat în ea.
Şi printre dobitoace, pe fânul cel strohos,
Născut-a Preacurata pe Iisus Hristos.

Colind: ASTĂZI S-A NĂSCUT HRISTOS

Povestitorul:
Îngerii au coborât
La păstori, de i-au trezit.
Şi cum stau, din slavă, iată
Că un înger se arată.
Faţa lui când o zăresc
Ei de spaimă-ncremenesc;
Iar al Domnului trimis
Din ceruri, aşa le-a zis:

Îngerul 1:
– Să nu vă-nspăimântaţi!
Eu sunt solie
Şi vă vestesc cu bucurie
Că vesel azi tot omul fie!

Îngerul 2:
– Salte fericit poporul
Că s-a născut Mântuitorul!
Jos în staul coborâţi

Şi în iesle-o să găsiţi
Prunc în scutece-nfăşat
E Iisus cel aşteptat!

Povestitorul:
Astea, îngerul spunând,
Îngeri alţii vin pe rând…
Mulţi… o-ntreagă oaste sfântă
Zboară prin văzduh şi cântă.

Toţi îngerii:
– Slavă-n ceruri celui sfânt
Vouă, pace pe pământ!

Povestitorul:
Iar când îngerii plecară
Cei de lângă oi strigară:

Păstorul 1:
– Haideţi toţi la Viflaim,
Pruncu-n iesle să-l găsim!

Păstorul 2:
– În genunchi să ne-aşezăm
Lui Iisus să ne-nchinăm.

Păstorul 3:
Şi drept daruri îi vom da
Nepătată, dragostea!

Păstorul 1:
– Slavă ţie şi-nchinare-n cântec sfânt,
Slavă ţie-n cer şi pace pe pământ!

Păstorul 2:
– Slavă ţie, prunc trimis Mântuitor!
Slavă ţie, Împăratul tuturor!

Păstorul 3:
– Slavă ţie, azi tot omu-i fericit!
Slavă ţie, sfânt Mesia, mult dorit!

Păstorul 1:
– Lumii, astăzi s-a născut
Domnul cel făr’ de-nceput.
S-a născut pe fân uscat,
De îngeri înconjurat.
S-a născut pe fân frumos
Şi i-au pus nume Hristos.

Păstorul 2:
– Prunc dumnezeiesc, frumos,
Ce pe noi din iad ne-a scos.
Şi la cer ne-a ridicat,
Iertându-ne de păcat.

Păstorul 3:

– Pruncului ne închinăm,
Cu credinţă îi strigăm:
Naşterea ta să ne fie
Tuturor cu bucurie.

Îngerul 1:
– Ce se vede-n zare?
O lumină mare.
O stea străluceşte
Falnic ea vesteşte
Că azi, Preacurata,
Preanevinovata,
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia.
Steaua stă deodată,
Viflaimul iată.
Peştera se vede,
Maica-ntrânsa şede.
Într-o iesle zace
Un prunc plin de pace.
El e împăratul,
Noi n-avem pe altul.

Îngerul 2:
– Pe ceruri luceşte
Şi din răsărituri
La toţi le vesteşte:
Că aici, în lume,
Sub un cer frumos,
S-a născut chiar azi
Domnul Iisus Hristos!

Colind: STEAUA SUS RĂSARE

Povestitorul:
– În noaptea sfântă de Crăciun,
Pe drumul nins, cu lună,
Trei magi călări, cu suflet bun,
Aleargă împreună.
De unde vin? Cum se numesc?
Ce doruri îi frământă?
Spre-o iesle ei călătoresc
Şi cerurile cântă!
Şi cântă-n inimile lor,
Aprinsă, bucuria:
– Azi s-a născut Iisus Hristos!
Azi s-a născut Mesia!

Îngerul 2:

– Trei crai de la Răsărit
Cu steaua-au călătorit.
Şi-au mers după cum citim,
Până la Ierusalim.
Acolo dac-au ajuns,
Steaua lor li s-a ascuns.

Şi-au început a umbla,
Prin oraş a întreba.

Magul Baltazar:

– Noi, de la Răsărit cu-alai,
Venim trei magi, venim trei crai.
Ierusalimu-am colindat
Şi-am întrebat în lung şi-n lat:

Magul Melchior:

– Unde-i noul Împărat
Care-acuma s-a născut?
Steaua lui noi am văzut
Şi către el ne-a petrecut.

Magul Gaspar:

– Şi-am venit din depărtare
Să-i aducem închinare
Pruncului Mântuitor
Şi Împărat al tuturor!

Magii împreună:

– Dar când aici noi am ajuns,
Steaua-n nori ni s-a ascuns!

Irod:

– Cine sunteţi? Ce gând aveţi?
Ce întrebaţi?
De-a cui poruncă ascultaţi?
Şi ce-mpărat tot căutaţi?

Magul Baltazar:

– Noi, împărate, am venit
Tocmai de la Răsărit!

Magul Melchior:

– Dar, dacă vrei să ştii… Prea bine!
Noi nu te căutăm pe tine!

Magul Gaspar:

– Noi pe Iisus îl căutăm!
Peste-mpăraţi El e-mpărat!

Magii:

– Cu slavă fie lăudat!

Irod:

– Aşa? Deci… mergeţi şi aflaţi,
Apoi veniţi de mă-nştiinţaţi.
Că şi eu vreau să mă duc
Şi-nchinare să-i aduc.

Povestitorul:

– Şi s-au dus craii… s-au tot dus…
Steaua-i îndruma de sus.
Iar la staul… colo… iată
Steaua se opri deodată.

Iar craii merg în faţa pruncului,
Se-nchină cuvioşi,
Se-nchină Lui.
Ei scot şi-i dau cu multă bucurie
Aur, smirnă şi tămâie.

Magul Baltazar:

– Am sosit din Răsărit
Să ne-nchinăm negreşit,
Celui dintâi Împărat
Ce ne iartă de păcat!

Magul Melchior:

– Irod vrut-a ca să ştie:
Aur, smirnă şi tămâie,
Cui le ducem noi în dar,
Trecând peste-al lui hotar?

Magul Gaspar:

– Locul l-am ţinut ascuns
Unde s-a născut Iisus!
Ca Irod să nu-l găsească
Şi rău să-i pricinuiască.

Toţi:
– Mărire întru Cel de sus, lui Dumnezeu pace, între oameni bunăvoire!

Povestitorul:

– Noaptea, îngerul din vis,
Magilor, aşa le-a zis:

Îngerul 1:

– Pe Irod să-l ocoliţi!

Povestitorul:

– Craii, când se-napoiară,
Altă cale apucară.
Îngerul, în vis,
Veni la Iosif
Şi-i grăi:

Îngerul 1:

– Scoală-te, Iosif, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu.

Că Irod în gând şi-a pus
Să-l omoare pe Iisus.

Povestitorul:

– Iar pe crai, Irod, mereu
I-aştepta-n palatul său.
Şi văzând că nu mai vin
De necaz, făcea venin.
Şi-a chemat ostaşi pe dată.

Irod:

– Ostaşi!… mergeţi repede!… o ceată!…
Colo-n Viflaim şi-n sate

Cu oraşe-nvecinate.
Casele la rând luaţi,
Toţi copiii să-i tăiaţi!
De la doi-trei ani în jos,
Doar veţi da şi de Hristos.

Ostaşii:

– Precum aţi spus vom făptui,
Copiii toţi vom nimici.
Cu sabia pe dat’ pornim,
Copiii mici să-i nimicim.
Vom făptui precum aţi spus
Şi n-o să scape nici Iisus!
Noi suntem braţul lui Irod
Şi va fi jale în norod!
Ne iartă, Doamne, Tată Sfânt,
Că va fi jale pe pământ!

(Ostaşii pleacă şi în ritmul cadenţat încep tăierea pruncilor. Se aude plânsetul în cetate.)

Povestitorul:

– Şi războinicii s-au dus
Făcând precum Irod le-a spus.
O, ce vaiet prin cetate!
Şi-mprejurul ei, prin sate!
Cum plângeau, din minţi ieşite,
Mamele nenorocite,
Când vedeau murind, pe uliţi,
Pruncii lor, trecuţi prin suliţi.
Sau când îi vedeau sfărmaţi
Sub călcâie de soldaţi.

Irod:

– Eu sunt Irod împărat
Care pe cal am încălecat!
Sabia-n mână-am luat,
14 000 de coconi mici am tăiat.
Tot pământul s-a cutremurat!

Îngerul 1:

– O, Iroade, împărate,
Te-ai umplut de răutate!
Tu, cu păcatele tale,
Ai umplut lumea de jale!

Îngerul 2:

– Atunci Irod împărat
Auzi ce s-a-ntâmplat
Şi mare porunc-a dat:
Să se taie mulţi copii!
Şi-a tăiat Irod copii,
Vreo patrusprezece mii.
De doi ani şi mai în jos,
Ca să-l taie pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a tăiat,

Dumnezeu l-a apărat!

Povestitorul:

– Dar nici nu-ncetase plânsul
Că Irod muri, şi dânsul.
Îngerul atunci i-a zis
Iar lui Iosif, noaptea-n vis:

Îngerul 1:

– Ia pe prunc, pe mama sa
Şi te-ntoarce-n ţara ta!
Grijă n-ai de ce să porţi
Că de-acum e printre morţi
Cel ce mâna-a vrut să puie,
Pe Iisus ca să-l răpuie.

Povestitorul:

– Ei din Egipt la drum porniră
Şi în Nazaret sosiră.
Ocrotit de Dumnezeu,
Iisus, aici, creştea mereu.
Şi de harul Domnului
Se umplea făptura Lui.
Maica Sfântă-l ocrotea
Şi cu dragoste-i grăia:

Maica Sfântă:

– Fiul meu, Iisuse dragă,
Te aşteaptă-o lume-ntreagă!
Toţi: – Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!
Maica Sfântă:

– Te aşteaptă cu dorire
Ca să-i dai ei mântuire!

Toţi:

– Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!

Maica Sfântă:

– Cine-a asculta povaţa
Îşi va mântui viaţa!

Toţi:

– Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!

Îngerul 1:

– Când te-ai născut, Iisuse,
Noi, îngerii de sus,
Cântarea minunată a-mpăcării am adus,
Să bucurăm pământul pentru venirea Ta,
Să vină să-l cuprindă iubirea, pacea Ta!

Îngerul 2:

– Azi, ca-ntotdeauna,
Noi, îngerii, venim
Prin naşterea-Ţi, Iisuse,

Pe prunci să-i ocrotim;
Să facem loc pe buze
Cuvântului Tău sfânt.

Toţi îngerii:

– Să fie doar iubire şi pace pe pământ!

Îngerul 2:

– O, şi-acum, Iisuse Doamne,
Pentru anul care vine,
Calda noastră rugăciune
O-ndreptăm smeriţi spre Tine:
Să-ntăreşti dorinţa noastră
De-a rămâne zi şi noapte,
Purtători ai veştii bune
Mai departe, mai departe…

Colind: O, CE VESTE MINUNATĂ!

25398142_1094358170712417_596939105154812204_o 25439929_1094358087379092_233030736965446992_o 25398069_1094357890712445_6275649992707705310_o

Lasă un răspuns