Înălţarea Domnului. Tradiţii şi superstiţii

inaltarea-domnului-manastirea_sangeap-basaraba-foto-bogdan-zamfirescu

La 40 de zile după Paşti, Mântuitorul Iisus Hristos s-a ridicat la ceruri de pe Muntele Măslinilor. La această minune au fost martori Apostolii şi cei doi îngeri. Aceştia din urmă le-au vorbit apostolilor despre cea de-a doua venire a lui Hristos şi le-au cerut să nu fie copleşiţi de durerea despărţirii de Mântuitor.

Înălţarea Domnului este sărbătorită în acest an pe 17 mai. Aceasta este ziua în care creştinii se salută cu „Hristos S-a înălţat!” şi „Adevărat S-a înălţat!”. În credinţa populară, această sărbătoare se mai numeşte şi Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălţării. Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit cele întâmplate.

La Ispas abundă obiceiurile şi practicile magice legate de cultul morţilor: pomeni, ospătarea sufletelor morţilor care plutesc în aer, în drum spre cer, curăţirea şi împodobirea mormintelor cu flori, frunze şi ramuri, pomenirea morţilor. Se spune că în drumul lor din mormintele părăsite spre cer, unele spirite ale morţilor se pot însă rătăci. Rămânând pe Pământ, acestea devin moroi sau strigoi care provoacă rele animalelor, în special vacilor cu lapte şi oamenilor.

Sărbătoarea a căpătat o importanţă deosebită după ce Sf. Împărăteasă Elena, mama Sf. Constantin cel Mare, a construit o biserică măreaţă pe muntele Măslinilor, de unde se înălţase Domnul şi unde sărbătoarea se prăznuia cu mare fast, aşa cum se face şi astăzi.

Potrivit Evangheliei lui Luca (24, 42) Iisus le-a dat ucenicilor ultimele învăţă- turi, i-a asigurat pe apostoli că va fi mereu alături de ei şi de toţi cei botezaţi în religia creştină, chiar dacă misiunea lui pe pământ se încheie. Mai mult, Iisus le-a spus ucenicilor cât de important va fi rolul lor în răspândirea credinţei creştine şi i-a îndemnat să meargă în toate colţurile lumii şi să propovă- duiască. De la Paşti şi până la Înălţarea Domnului, cerurile sunt deschise, iar sufletele persoanelor care trec la viaţa veşnică în această zi ajung direct în rai, fără să mai treacă prin temuta judecată de apoi.

Până la Ispas se finalizează semănăturile. Semănăturile trebuie să se încheie până în ziua de Ispas. În gospodăriile unde nu se respectă obiceiul şi se mai seamănă şi după ziua de Ispas, culturile respective nu vor da roade.

La Înălţare, este ultima zi din an când se vopsesc ouă roşii, ca şi la Paşte, şi se sfinţesc la biserică. La sfârşitul slujbei, se împart săracilor pachete cu preparate specifice praznicului: ouă, pască, plăcinte, pâine, ceapă verde.

Se culeg plantele medicinale cu puteri tămăduitoare. Tot în această zi, pentru farmacia casei, se culeg florile, frunzele şi ramurile unor plante medicinale. Se crede că paltinul, nucul, alunul şi leuşteanul au puteri vindecătoare, dacă sunt culese în ziua marelui praznic.

Ce nu trebuie să faceţi la Înălţarea Domnului. Nu trebuie să ne certăm cu nimeni în ziua praznicului şi nu trebuie să încurajăm resentimentele. Dacă respectăm această datină, moştenită din moşi-stră- moşi, duşmanii nu vor avea putere asupra noastră şi vom fi mai sănătoşi tot anul.

Добавить комментарий