„Ion G. Sbiera – personalitate marcantă în știința și cultura română din Bucovina”

FotorCreated

În data de 28 octombrie, cu ocazia omagierii a 180 de ani de la nașterea lui Ion Gheorghe Sbiera, în inima bătrânei urbe cernăuţene s-a desfășurat conferința științifică: „Ion G. Sbiera – personalitate marcantă în știința și cultura română”.

Scopul principal al conferinței a fost acela de a promova și a susține activitatea puțin cunoscută a renumitului savant român, osemintele căruia pentru vecie se odihnesc în cimitirul din Cernăuți.

Foto: Vladimir Acatrini

„Ion G. Sbiera a fost un folclorist și istoric literar român născut în la 1 noiembrie 1836, într-o familie de țărani înstăriți din străvechiul sat bucovinean Horodnicul de Sus.

În anul 1848, Ion G. Sbiera s-a Înscris la Școala Normală din Cernăuți, iar un an mai târziu s-a transferat la Gimnaziul superior. La gimnaziul cernăuțean, Sbiera a avut marea șansă de a-l avea ca profesor pe Aron Pumnul, cărturar și mare patriot român, originar din Transilvania. Acesta a avut o influență hotărâtoare asupra carierei tânărului elev, contribuind decisiv la formarea conștiinței și a caracterului său.

În 1862, Sbiera s-a aflat în fruntea intelectualilor români care au pus bazele Reuniunii de Leptură din Cernăuți, devenită, după numai trei ani, Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina.

I. G. Sbiera s-a aflat, de asemenea, printre întemeietorii și principalii colaboratori ai revistei „Foaia Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina”. El a publicat aici, dar și în „România Jună”, „Arhiva”, „Candela”, „Familia”, „Gazeta Transilvaniei”, „Vatra” etc., cronici, articole, necrologuri, studii de istorie, lingvistică și folclor.

Cunoscut și apreciat pentru activitatea sa, în 1866, este numit membru al Societății Literare Române (viitoarea Academie Română).

În 1875 a fost propus de autoritățile austriece în funcția primului șef al Catedrei de Limbă și Literatură Română a Universității din Cernăuți. 

În 1881 Sbiera obține titulatura asupra catedrei, iar în 1886, doctoratul în filozofie. Sbiera va rămâne profesor până în anul 1906. Bolnav și împovărat de ani, venerabilul dascăl se va stinge din viață zece ani mai târziu, la 22 octombrie 1916, la Cernăuți.

Opera lui Ion G. Sbiera tratează probleme sociale și ideologico-culturale, istorice și didactice, de ortografie și filologie, memorialistică, de istoria literaturii și folclor. Crescut și educat într-o societate condusă după regulile administrației străine, Sbiera a promovat o anume ideologie națională, în care un loc important îl ocupau problemele privitoare la conceptul de națiune, la însemnătatea și rolul graiului național, la școală și rolul ei în educarea tineretului sau cele de etnogeneza românilor precum și a spațiului geografic în care aceștia au apărut și s-au manifestat ca națiune.

Opera acestui cărturar bucovinean, deși nu are o mare întindere, prezintă un interes deosebit, având o valoare documentară de necontestat. Ea a avut partea sa de contribuție la deșteptarea sentimentelor naționale din Bucovina și a pus bazele dezvoltării ulterioare a catedrei de limbă română de la Universitatea cernăuțeană.

Sursa biorgafiei: Personalități din Bucovina – Ion. G. Sbiera (Coordonate ale vieții și operei)

Alis Niculică

Lasă un răspuns