Istoricul zilei: 13 februarie – Iraclie Porumbescu – „Creangă al Bucovinei”

13 02 2020 LC site PORUMBESCU 1

La 13 februarie 1896, în localitatea Frătăuții Noi, s-a stins din viață Iraclie Porumbescu, preot ortodox și scriitor român din Bucovina, tatăl celebrului compozitor Ciprian Porumbescu.

Iraclie Porumbescu s-a născut la 9 martie 1823, în localitatea Suceviţa, judeţul Suceava. A fost fiul lui Tănase Golembiowschi, vornic în Suceviţa, şi al Varvarei Crăciun. După o legendă, transmisă chiar de Porumbescu, originea familiei ar fi fost poloneză şi nobilă, dar e mai probabilă traducerea în poloneză („golomb” înseamnă „porumbel”) după anexarea Bucovinei la Imperiul Austriac a numelui românesc, purtat de către Porumbescu încă înainte de oficializarea sa (1881).

Studiile primare le-a făcut la Mănăstirea Putna. A învățat la Gimnaziul din Cernăuţi și la  Liceul din Lemberg (Lviv), unde a urmat şi doi ani de filosofie (1841-1843). Revenind în Bucovina, la Cernăuţi, îşi încheie studiile filosofice (1845-1847), după care urmează Seminarul Teologic Diecezan Ortodox din Cernăuţi (1847-1850). În perioada studiilor teologice audia şi cursurile lui Aron Pumnul, care îi va cere mai târziu versuri pentru „Lepturariu”.  În casa Hurmuzachi a făcut cunoștință cu paşoptiştii moldoveni şi ardeleni emigraţi, între 1845 şi 1849 lucrase în redacţia ziarului „Bucovina” (secretar de redacţie).

Iraclie Porumbescu a fost hirotonit preot la 1850. În acelaşi an s-a căsătorit cu Emilia Klodnitzki, poloneză trecută la ortodoxie în vederea acestei căsătorii. În 1853 li se naşte al doilea din cei nouă copii, cel care va deveni compozitorul Ciprian Porumbescu.

În perioada studenției a început să scrie poezii patriotice, pe care le-a publicat în ziarul „Zimbrul”, sub pseudonimul Porumbescu. Poertul Vasile Alecsandri, pe care l-a cunoscut în casa Hurmuzachi,  l-a îndemnat să culeagă folclor din satele bucovinene, zicându-i: „Scrie, să împărtășești și neamului d-tale și al nostru ceea ce ai și ceea ce știi d-ta. Așa se cade, așa e bine, așa să facem cu toții după puterile noastre. (…) Cel mai scurt cântec, cea mai mică poveste să nu o bagatelizezi, să nu o ignorezi, să o scrii; ele sunt ori frânturi din întreguri mai mari, ori conțin în sine un întreg sintetic”.

Iraclie Porumbescu a slujit ca paroh în satele bucovinene Șipotele Sucevei (1850-1857 și 1859-1865), Boian (1857-1859), Stupca (1865-1884) și Frătăuții Noi (1884-1896). S-a remarcat ca unul dintre clericii patrioți ai Bucovinei.  În semn de profundă recunoștință, în 2019 locuitorii de astăzi ai satului Boian i-au ridicat fostului paroh, Ieraclie Porumbescu, un bust. Sculptura realizată de  tânărul boincean Cristi Botă a fost pusă pe postament în curtea bisericii, ctitorită de cronicarul Ioan Neculce.

Iraclie Porumbescu a fost unul dintre primii scriitori români din Bucovina. El a colaborat la periodicele „Albina Românească” (editată de Gheorghe Asachi la Iași), „Bucovina” (Cernăuți), „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (Brașov), „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Românul” (București), „Zimbrul” (Iași), „Fântâna Blanduziei” (București) etc.

Se remarcă în calitate de autor de versuri (balade, poezii patriotice), proză, schițe, prelucrare a unor legende istorice sau amintiri. Pe lângă culegerea de folclor, el scrie balade după model folcloric („Anița”), prelucrează legende din popor („Ieremie Movilă și sihastrul sau Altariul mânăstirii Sucevița”) sau evocă obiceiuri legate de îndeletnicirile sătești („Stâna”). Scriitorul Iraclie Porumbescu a fost numit de unii istorici literari „Creangă al Bucovinei“.

Iraclie Porumbescu s-a stins din viață la 13 februarie 1896, în vârstă de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn din Frătăuții Noi, aproape de altarul la care slujise ca preot.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Lasă un răspuns