Anul 1833. S-a născut scriitorul Vasile Pogor, om politic, publicist şi poet român, membru fondator al „Societăţii Junimea”. Vasile Pogor (1833-1906) a îndeplinit în mai multe rânduri funcția de primar al municipiului Iaşi.
Anul 1839. A fost înfiinţată, de către studenţii români aflaţi la studii la Paris, „Societatea pentru învățătura poporului român”, care a contribuit la dezvoltarea conştiinţei naţionale româneşti.
Anul 1920. S-a născut Zoe Dumitrescu-Buşulenga, personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic şi istoric literar, eseist, filozof al culturii şi pedagog, membru al Academiei Romane. Zoe Dumitrescu Bușulenga (1920- 2006) după 1989 a ales viaţa monahală la Mănăstirea Văratec având numele de Maica Benedicta.
Anul 1925. La Kaniv, în Ucraina, pe malul Niprului, a fost inaugurat Muzeul-rezervaţie „Mormântul lui Taras Şevcenko”, în prezent Rezervaţia Naţională „Taras Şevcenko”. Pe teritoriul Rezervaţiei se află Mormântul lui Taras Şevcenko şi Muzeul de stat „Taras Şevcenko”.
Anul 1940. Prim-ministrul britanic Winston Churchill ține al patrulea din faimoasele sale discursuri din timpul războiului, conținând fraza: „Niciodată atâția oameni nu au datorat atât de mult unui număr atât de mic de semeni ai lor”, referindu-se la piloții din Royal Air Force.
Anul 1944. Începe Bătălia pentru România în cel de-al Doilea Război Mondial cu o ofensivă majoră a Uniunii Sovietice. După 23 august, România va ieși din război de partea Axei și va trece de partea Aliaților. Operațiunea Iași-Chișinău, cunoscută în literatura de specialitate și ca Bătălia pentru România sau ca a Doua Ofensivă Iași-Chișinău, se referă la luptele din răsăritul României dintre Armata Roșie și aliații germano-români de la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie 1944. Obiectivul ofensivei sovietice a Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainean era distrugerea Grupului de Armate Sud (în cadrul căruia luptau forțe germane și române) și să ocupe România. Operațiunea s-a încheiat cu pierderi de ambele părți, modificarea liniei frontului, coroborată cu ieșirea României din război (23 august 1944) de partea Axei și trecerea ulterioară de partea Aliaților.
Anul 1968. Forțe militare ale Tratatului de la Varşovia (cu excepţia României, respectiv Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria) au invadat Cehoslovacia, punând capăt perioadei de liberalizare a regimului comunist din această ţară, cunoscută sub numele de „Primăvara de la Praga”. Primăvara de la Praga a fost o perioadă de libertate politică din Cehoslovacia, care a început în primăvara anului 1968, atunci când a venit la putere Alexander Dubček și a durat până în 20 august, același an, când Uniunea Sovietică și aliații săi din Pactul de la Varșovia (cu excepția notabilă a României) au invadat țara În noaptea de 20-21 august 1968. Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate de un număr mare de trupe (estimat la o cifră între 200.000 și 600.000 de soldați). Pe durata atacului armat, 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți. Alexander Dubček a cerut populației să nu opună rezistență armată. El a fost arestat și dus la Moscova (împreună cu alți membri de partid susținători) într-un avion militar sovietic. Ocupația a provocat un val masiv de emigrație (estimat la 70.000 de oameni, imediat, și 300.000, în total), în general, oameni cu o înaltă calificare tehnică, cărora țările vestice le-au permis șederea și unde s-au integrat fără probleme.
În noaptea invaziei „Prezidiumul Cehoslovac” a declarat că trupele invadatoare au intrat în țară fără cunoștința Cehoslovaciei. Imediat după intervenție, a fost convocat în secret al 14-lea congres de partid și aici s-a subliniat faptul că nimeni nu a cerut intervenția. Cu toate acestea ziarele centrale sovietice au publicat o cerere nesemnată, care se pretindea că ar fi fost trimisă de Cehoslovacia prin care s-ar fi solicitat „asistență imediată, inclusiv armată“.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com