Anul 97. Traian a fost adoptat de împăratul roman Nerva. Traian a fost fiul lui Marcus Ulpius Traianus, un proeminent senator și general dintr-o familie romană faimoasă (Ulpii). Familia s-a stabilit în provincia Baetica, în Spania de azi, cândva spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Punic, iar Traian a fost doar unul din membrii familiei Ulpii, familie care a continuat și după moartea sa. S-a născut pe 18 septembrie 53, în orașul Italica, din provincia romană Hispania. Tânăr fiind, a urcat în ierarhia armatei romane, luptând în cea mai periculoasă zonă a Imperiului Roman, în zona Rinului. A luat parte la războaiele lui Domițian împotriva germanilor și era unul dintre cei mai mari comandanți militari ai imperiului când Domițian a fost ucis în 96. Renumele său i-a servit în timpul succesorului lui Domițian, Nerva, care era nepopular în cadrul armatei și avea nevoie de cineva ca să obțină sprijinul legiunilor. A obținut acest sprijin prin numirea lui Traian ca fiu adoptiv al său și succesor, în toamna anului 97 (27 octombrie). Viitorul împărat Hadrian i-a adus vestea lui Traian despre adopție, obținând astfel bunăvoința lui Traian pentru restul vieții sale. La moartea lui Nerva pe 27 ianuarie 98, Traian i-a succedat fără nici un incident, fiind respectat de supuși. Astfel primul roman ne-italian a devenit împărat.
Anul 312. Împăratul Constantin cel Mare a avut viziunea Sfintei Cruci, în ajunul Bătăliei cu Maxentius de la Podul Milvius (Podul Șoimului), din ziua de 28 octombrie 312. Eusebius din Cesareea în lucrarea sa „Viața lui Constantin” – „Vita Constantini” – povestește despre apariția pe cer la miezul zilei, deasupra soarelui, a unei cruci luminoase împreună cu inscripția „Prin aceasta vei învinge”. Noaptea i s-ar fi arătat Hristos care i-ar fi poruncit să facă un steag cu semnul văzut. Constantin a câștigat bătălia și a pus capăt Tetrarhiei, devenind conducător unic al Imperiului Roman. Maxentius s-a înecat în Tibru în timpul bătăliei.
Anul 1782. S-a născut la Genova violonistul și compozitorul italian a cărui virtuozitate a rămas legendară, Niccolo Paganini. Niccolò Paganini (1782-1840) a fost unul din cei mai faimoși virtuozi ai viorii și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfecte. Faima sa a depășit granițele Italiei, el susținând concerte în toate marile capitale ale Europei. A compus 24 de capricii pentru vioara solo, extrem de dificil de interpretat, 12 sonate pentru vioară și chitară, 6 concerte, cvartete și variațiuni. Cariera sa a intrat în declin în 1834, datorită înrăutățirii stării sale de sănătate, violonistul murind la data de 27 mai 1840, la Nisa.
Anul 1918. Guvernul român a adresat trupelor de ocupaţie inamice germane, austro-ungare și bulgare un ultimatum, prin care le cerea să părăsească teritoriul României. În noaptea de 28 octombrie/10 noiembrie spre 29 octombrie/11 noiembrie, armata română reîncepe operațiile militare împotriva Puterilor Centrale. Cu mari eforturi s-a reușit mobilizarea armatei, adunându-se cca 90 000 de oameni. Trupele române au primit ordin să treacă simultan în Transilvania, Muntenia și Dobrogea. În același timp, trupele francez din corpul expediționar, comandat de generalul Franchet d’Esperey au forțat Dunărea pe Giurgiu, îndreptându-se spre București. Totodată, armata germană, comandată de mareșalul August von Mackensen, a început retragerea spre Transilvania. La 30 octombrie/12 noiembrie, armata română a intrat în Cernăuți, unde a fost primită cu mare entuziasm. Luptele de eliberare a teritoriului național au continuat și în anul următor. La 16/29 ianuarie, trupele române au eliberat orașul Zalău, linia de demarcație stabilindu-se pe latura de vest a Munților Apuseni. Între 16-18 aprilie, armata română a respins un atac ungar, începând astfel ofensiva, ocupând orașele Satu Mare, Carei, Salonta, Oradea și ajungând la 1 mai, la Tisa. O ofensivă a trupelor ungare pe Tisa a avut loc între 20-23 iulie, urmată de o contraofensivă a armatei române (24-26 iulie), de trecerea Tisei și intrarea în Budapesta (4 august). Retragerea trupelor române a avut loc în mai multe etape între 14 noiembrie 1919 și 20 martie 1920.
Anul 1937. A început exterminarea elitei culturale, științifice și politice ucrainene în pădurea Sandarmoh din Karelia. În istorie aceste jertfe sunt calificate ca „Renașterea împușcată”, un simbol trist al Marii terori. De la 27 octombrie până la 4 noiembrie 1937 au fost împușcate 1.111 persoane. 290 dintre ele au fost ucraineni. La 3 noiembrie au fost împușcate 134 de persoane, învinuite de „naționalism burghez ucrainean”. Astfel, într-o singură zi a căzut întreaga floare a națiunii ucrainene.
Anul 1938. La Târgu-Jiu a fost inaugurat Ansamblul monumental „Calea Eroilor”, conceput de Constantin Brâncuși în cinstea ostaşilor români căzuţi în Bătălia de la Jiu, în timpul Primului Război Mondial. Cele patru componente sculpturale — Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit — sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de 1275 m. Realizarea monumentului „Calea Eroilor“ se datorează în bună parte soției primului ministru Gheorghe Tătărescu, Arethia Tătărescu.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com