Istoricul zilei: 5 martie – Distinsa poetă Anna Ahmatova a făcut să răsune și în rusă versul eminescian 

5 03 2020 LC site AHMATOVA 2

La 5 martie 1966 s-a stins din viață scriitoarea și poeta rusă, Anna Ahmatova, care a făcut parte din generația „epocii de argint” din poezia rusă.

Numele adevărat al remarcabilei poete este Anna Gorenko. Ea s-a născut la 11/23 iunie 1889 în localitatea Bolșoi Fontan de lângă Odesa. Și-a început activitatea în 1912, fiind considerată una dintre persoanele cele mai reprezentative ale curentului literar denumit „Acmeism”. După Revoluția Socialistă din Rusia, publicarea lucrărilor Annei Ahmatova a fost interzisă. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial și-a reluat activitatea, dar în 1946 a fost din nou criticată de organele partidului comunist și împiedicată să-și publice lucrările. În 1956, după moartea lui Stalin, Anna Ahmatova a fost reabilitată și a redevenit una din persoanele cele mai importante din lumea literată a Uniunii Sovietice. În 1964 i s-a decernat premiul internațional de poezie Aetna-Taormina, iar în 1965 i se decernează titlul de doctor honoris causa de către Universitatea Oxford din Regatul Unit. În 1964, la vârsta de 74 de ani, Anna Ahmatova a fost aleasă președinte al Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică. Ea a tradus din operele a 150 de poeți din 78 de limbi, ceea ce reprezintă un total de aproximativ 20.000 versuri.  Din literatura română l-a ales pe Mihai Eminescu. Dar și o bună parte din lirica Annei Ahmatova a fost tradusă în română.

Timp de 22 ani Ahmatova a lucrat la finalizarea lucrării Poem fără erou”. Poemul a început în 1913 – cu surse în tragediile rusești și mondiale. Volumul este o lucrare complexă, care constituie o puternică sinteză lirică a filozofiei ei și o afirmare a sensului vieții și al creației ei poetice. Lucrarea este inspirată de poemul „Evgheni Oneghin” al lui Aleksandr Pușkin. Și în acest poem este prezentă vibrația timpului, însă la Ahmatova este o vibrație care se simte, dar care este abia auzită, neavând greutatea sonoră a pașilor comandorului din poemul lui Pușkin. Deoarece principalul personaj al poemului este timpul, poemul rămâne fără erou. Însă pe alt plan „Poemul fără erou” este o reflecție filozofico-etică despre drumul cosmic al sufletului, despre triunghiul teozofic „Dumnezeu – timp – om”.

Anna Ahmatova a murit în sanatoriul Domodedovo,  lângă Moscova, la 5 martie 1966. A fost înmormântată la Komarovo în apropiere de Sankt Petersburg.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Lasă un răspuns