Iurie Moiș trăiește în satul Biserica Albă din regiunea Transcarpatică. Este profesor de română la școala din satul natal. Prin anii 80-90 ai secolului trecut poeziile lui au apărut în presa românească din Cernăuți, fiind încurajat și susținut de regretabilul scriitor și publicist, Dumitru Covalciuc. În zilele noastre, datorită rețelelor de socializare, urmărim cu interes activitatea poetică a lui Iurie Moiș, care se publică des în România. După cum a notat pe contul său de Facebook, Iurie Moiș, recent (14-16 octombrie), la Festivalul Internațional de Poezie din Sighetu Marmației manuscrisul său „Graniță pe apă” a fost premiat și urmează să fie editat. Autorul afirmă: „Poezia a fost și este pentru mine un mod de-a fi, o permanentă stare de reflecție a vieții mele, de aici, de pe pământ, un destin asumat. Ea ne aduce liniște și pace, îndemn de a nu uita credința și dragostea pentru neam, pentru graiul matern, pentru tot ce ne-au lăsat ca zestre strămoșii noștri, pentru oamenii în mijlocul cărora trăim și ne bucurăm de viață”.
Din acest manuscris al lui Iurie Moiș am ales o poezie legată de Bucovina noastră.
SUSPINUL TEILOR RETEZAȚI
La umbra lor nu odată a stat M. Eminescu când se întorcea acasă de la Cernăuți
Teii cei din Bucovina
Mândri-au fost cu umbra deasă,
Parcă-i văd cum se înclină
La un zâmbet de mireasă.
Teii cei din Bucovina
Tot mai des îmi sunt departe,
Lângă cineva ce-ngână
Niște versuri dintr-o carte.
Teii cei din Bucovina
Nu se-aud când ploaia sună,
Nici când freamătă în toamnă
Prin pădurea cea bătrână.
Teii cei din Bucovina
Nu știu dacă vor să-mi pară,
Că se scutură de frunze
Cum făceau odinioară.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com