Presa regională a informat despre acea că pe teritoriul Ocolului silvic Pătrăuții de Sus, raionul Storojineț, este o fântână cu apă curativă, care în anul 1932 a fost sfințită de Mitropolitul de atunci al Bucovinei, Nectarie (Cotlarciuc), personalitate teologică eminentă din ținut. Lucrătorii silvici, îndrumați de șeful Ocolului silvic, Nicolae Costiuc, silvicultor emerit al Ucrainei, îi poartă grija, au amenajat teritoriul fiindcă la ea vin permanent oameni care știu sau au auzit de particularitățile de leac ale „izvorului lui Nectarie”. Lângă această „fântână sfântă” lucrătorii silvici au ridicat și o bisericuță, unde se află, pictat pe sticlă, portretul Mitropolitului Nectarie. Despre el amintește și piatra în care i-a fost incrustat numele.
Omul, când se oprește la o fântână și bea o cană de apă rece și limpede ca lacrima, neapărat îl pomenește cu un cuvânt bun de cel care a săpat-o. A rămas în anonimat cel care a dat de izvorul fermecat în pădurea din Pătrăuții de Sus, dar oamenii pomenesc cu recunoștință numele Mitropolitului Nectarie care l-a sfințit. Se știe cu câtă râvnă a avut grijă Mitropolitul Nectarie și de izvorul cel veșnic – de credința în Dumnezeu, pe care l-a ocrotit într-o perioadă complicată și de afirmare a Bisericii Ortodoxe Române. Iată un citat al lui actual și astăzi: „Să rămâneţi în ţinuta demnă, potrivită cu starea aleasă ca slujitori la altarul lui Hristos…întăriţi sufleteşte pe cei slabi. Daţi ocazia celor buni să ajungă la suprafaţă. Creaţi şi susţineţi caractere. Criticaţi cu cruţare şi bună credinţă ca să îndreptaţi. Nu vă închinaţi la idoli care cât au interesul fac pe prietenul, dar nu faceţi dezbinare. Prezentaţi-vă ca apărători ai intereselor comune preoțeşti, dar feriţi-vă de luptele sterile şi pătimaşe. Manifestaţi-vă doleanţele, dar să fie bine chibzuite şi just apropiate. Spiritul de răzbunare şi împroşcare să nu fie cu voi. Apăraţi Biserica şi instituţiile Bisericii, că vrăjmaşi mulţi sunt. Dumnezeu cu voi…”.
„Izvorul lui Nectarie”, ca și cel al vieții spirituale nu seacă niciodată, nu-l îngheață nici gerurile oricât de aspre ar fi ele…
Vasile Carlașciuc
