Iurii Zaiţev, unul din participanţii la construirea şi la exploatarea gazoductelor «Soiuz» (dat în funcţiune în anul 1977) şi «Urengoi-Pomarî-Ujgorod» (pornit în anii 1982-1983), consilier al directorului general al companiei «Gazprom export» în perioada 2010-2015, a vorbit, pentru ziarul «Kommersant», despre gazoductele pentru export din sistemul ucrainean de transport al gazelor, scrie Rador.
Reporter: — Cum ați caracteriza în prezent starea conductelor de gaze pentru export ale Gazprom?
Iurii Zaiţev: — După descoperirea și dezvoltarea unor câmpuri enorme de gaze din Siberia de Vest, „Gazprom“ a construit în mod constant în centrul țării și în vest sisteme de gazoducte cu mai multe linii, de mari capacităţi, atât din regiunea Nadîr-Pur-Taz, cât şi de la Iamal, unificate în coridoare. Coridoarele sunt interconectate între ele prin punți de gaz, ceea ce sporește fiabilitatea sistemului. Ca urmare, s-a creat un sistem unic de conducte magistrale pentru gaze, care pot livra pentru țara noastră și pentru export spre Europa, cantități uriașe de gaze naturale.
Concomitent, s-a creat rețeaua de stocare subterană a gazelor, cu un volum de aproximativ 75 miliarde de metri cubi de gaz.
În combinație cu sistemul elaborat pentru uzine și pentru bazele de reparații, funcţionează un sistem unic de alimentare cu gaze pentru stocarea și livrarea pieselor de schimb, şi care merge ca o maşină bine unsă. Eu nu am văzut aşa ceva în cei 35 de ani de muncă în transportul gazelor şi în cei 32 de ani de lucru în blocul de export (inclusiv 10 ani în Austria și în Germania). Dacă te uiți la o hartă cu diagramele conductelor de export, observi că, odată cu introducerea în funcţiune a gazoductelor „Nord Stream-2“, „Fluxul Turcesc“ și continuând cu ramificaţiile lor spre Europa, cu dispozitivul de închidere din hub-ul de la Baumgarten-Austria, s-a format un sistem inelar, unic prin manevrabilitate pentru livrările de gaze la export, care nu are echivalent în lume.
Eforturile Comisiei Europene de a construi conducte de gaze între țările din est ale Uniunii Europene sunt extrem de importante.
Consider extrem de valoroasă mai ales intenția Comisiei Europene de a construi gazoductul Eastring, care va lega Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria. Având în vedere potențialul pentru crearea și extinderea instalațiilor de depozitare subterană pe teritoriile Ungariei, României și Bulgariei, manevrabilitatea și fiabilitatea aprovizionării vor crește.
Reporter: — După opinia dumneavoastră, care este starea tehnică a sistemului ucrainean?
Iurii Zaiţev: — După ce Ucraina a obținut independența, sistemul ei de tranzit al gazelor s-a izolat. Gazoductele importante «Soiuz» şi «Urengoi-Pomarî-Ujgorod», continuate cu conductele din Mannesmann, Germania, și cu unitățile de pompare General Electric din America, au fost tăiate de la bazele lor de aprovizionare cu piese de schimb și pentru reparații. Nu există bani pentru a cumpăra noi baze. Toate resursele unităților pentru pomparea gazelor au fost uzate demult. S-a redus brusc eficiența compresiei, au crescut pierderile de gaze în dispozitivul de fixare și în alte echipamente. Şefii de la Gazprom au vorbit de multe ori despre această situaţie. În ceea ce privește partea liniară a perioadei standard de viață, termenul de garanţie s-a depășit de 33 de ani pentru toate gazoductele coridorului central din Ucraina, pentru «Soiuz» — de 40 de ani, pentru «Urengoi-Pomarî-Ujgorod» — 37 de ani, pentru „Progres“ — 35 de ani.
Reporter: — Cu toate acestea, Ucraina a transportat până în prezent gaze de tranzit fără eşecuri, un volum uriaş, din care, 93 de miliarde de metri cubi anul trecut, iar Comisia Europeană consideră că această rută este fiabilă.
Iurii Zaiţev: — În ciuda costurilor semnificative pentru tranzitul de gaze, eficienţa sistemului este în scădere. Firma britanică de consultanţă Mott MacDonald, după examinarea sistemului de transport al gazelor de export al Ucrainei, a declarat că menținerea costurilor unui tranzit în valoare de 30 de miliarde de metri cubi pe an, va fi de aproximativ 2,7 miliarde de dolari, iar pentru tranzitul de 80 de miliarde de metri cubi, este necesară o sumă de aproximativ 5,3 miliarde de dolari pentru investiții. Consider că estimările lor sunt corecte.
Prin urmare, trebuie să fim foarte precauți cu privire la declarațiile unor lideri ai Comisiei Europene că tranzitul este «în regulă». După opinia mea, partea de export a sistemului de transport al gazelor din Ucraina este încă menținută prin activitatea profesională deosebită a maşiniştilor de înaltă calificare de la turbine, a depanatorilor, dispecerilor şi a altor specialişti care deservesc sistemul.
Totuși, acest lucru nu poate continua mult timp.
Articol de Iurii Barsukov
Traducerea: Viorel Patrichi
Sursa: Rador