Pe 17 noiembrie 2017 s-au împlinit treisprezece ani de când a plecat în lumea celor drepți, cea mai mare personalitate românească din regiunea Cernăuți – poetul, prozatorul, folcloristul, publicistul, titularul Catedrei de Filologie Română şi Clasică a universităţii cernăuţene, membru de onoare al Academiei Române – Grigore Bostan.
Grigore Bostan, poetul, istoricul literar şi folcloristul bucovinean de origine română se naște la 4 mai 1940 în localitatea Budineţ (Storojineţ, Ucraina). Tatăl său, Constantin Bostan, a murit în timpul luptelor de la Cotul Donului. După ce va absolvi secţia de filologie română a Universităţii din Cernăuţi, va deveni (din 1979) profesor de literatură română şi universală, şef al Catedrei de filologie română şi clasică la Universitatea din Cernăuţi. Şi-a luat doctoratul în filologie la Kiev (1971) şi pe cel în folcloristică la Moscova (1987). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Republica Moldova şi Ucraina, membru de onoare al Academiei Române (1991) şi membru al Academiei Şcolii Superioare din Ucraina (1993). A fost preşedinte-fondator (1989-1990) şi apoi copreşedinte al Societăţii pentru Cultură Românească “Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi.
A debutat, în anul 1961, cu poezia Drumeţii în săptămânalul “Cultura Moldovei” din Chişinău.
Volumele Cântece de drum (1982), Revenire (1990), Vitrina manechinelor (1992), Cetatea de Sus (1994) şiDincolo de vârstă (1996) conţin o poezie expresionistă, cu atitudini postmoderniste. Mesajul ei aparţine unui glas ce îndrăzneşte să se exprime într-un imperiu al tăcerii: “Şi se tăcea pretutindeni/ nu cumva să iasă/ din malul de piatră/ cu ochii de bronz – troglodiţii/ adevăraţii stăpâni ai acestor meleaguri” (Sare amară).
Ca etnolog care a înfiinţat pe lângă Universitatea din Cernăuţi o arhivă de folclor şi a organizat cercetări sistematice în satele româneşti din nordul Bucovinei şi din Transcarpatia.
Grigore Bostan a adus o contribuţie substanţială la cunoaşterea spiritualităţii unei importante ramuri a românităţii. În studiul Poezia populară românească din spaţiul carpato-nistrean (1998), îşi propune să detaşeze identitatea artistică românească de unele tangenţe interetnice, de unele paralelisme tipologice. Fără să ignore contactele interetnice, cercetătorul îşi bazează demersul critic pe examinarea caracteristicilor zonelor etnofolclorice, pe procesul demografic al acestora, pe fondul lor ancestral (dacoroman) şi original, stabilind, nuanţat, dacă este vorba de interferenţe, de împrumuturi reciproce, şi luând în calcul, de fiecare dată, gradul de asimilare a unor produse populare, creativitatea receptorilor, aria de circulaţie a unor bunuri culturale.
Înzestrat cu o bună cunoaştere a domeniului, manifestând calmul omului de ştiinţă, autorul argumentează identitatea şi persistenţa tradiţiilor etnofolcorice româneşti în spaţiul studiat. Mai mult decât atât, el respinge discursul oficial univoc – care vorbea doar despre influenţa culturii slave asupra celei româneşti – şi demonstrează puterea de iradiere a tradiţiilor româneşti către alte etnii. […]
A mai scris: Corelaţii tipologice şi contacte folclorice (1985), M. Eminescu (1989), Literatura română din Bucovina (1995), Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea Cernăuţi. 775-2000 (2000) (ultimele două în colaborare cu Lora Bostan) şi culegerea de Folclor din Ţara Fagilor (1993) (în colaborare).
_____________________
Iordan Datcu (articol extras din Dicţionarul general al literaturii române, vol. I, Buc., 2004, p. 605-606);
Film despre academicianul Grigore Bostan — TV Bucovina Cernăuți;
Emisiunea „Templul Muzelor” Radio Ucraina Internațional — Autor: Vasile Carlașciuc (2014)
Libertatea Cuvântului