Cernăuţiul este cel mai misterios oraş din lume, un oraş cu aer de contesă îmbătrânită, cu mătăsurile ponosite, dar în faţa căreia încă mai simţi nevoia să faci o plecăciune. Multe clădiri elegante, având faţade ornate cu statui, cu piloni decoraţi, peste tot îngeraşi de marmură sau din gips, zeiţe antice, totul în echilibru între forţă şi delicateţe, şi răspândind un aer serios, aşezat, de lucru făcut ca să dăinuie.
Întreg centrul vechi al Cemăuţiului, care adună peste 50 de străzi, a fost renovat şi dat iute cu var cu ocazia aniversării celor 608 ani de la întemeierea oraşului. Poţi vedea limpede că arhitecţii români, care ridicaseră „Micul Paris”, au îndulcit un pic aerul auster ce l-au găsit în „Mica Vienă” prin capodopera arhitecturală care te pironeşte locului, imediat cum dai cu ochii de ea, şi este vorba de Universitatea Naţională „luri Fedkovyci”, care recent a marcat 141 de ani de existenţă. O clădire cu trei corpuri aşezate în formă de U, din cărămidă roşie, cu alei de prundiş şi verdeaţă tunsă regulamentar, te transportă imediat, imaginar, în vremi vechi campus englezesc.
Complexul arhitectonic a fost înfiinţat în data de 4 octombrie 1875, prin decret împărătesc, de către Franz Josef, împăratul Austro-Ungariei. Universitatea a fost zidită pe locul vechiului Seminar Teologic Liceal Ortodox. Iniţial, această instituţie de învăţământ superior, renumit în tot Imperiul Austro-Ungar, se numea după numele întemeietorului ei, anume „Universitatea Franz Josef.
Renumitul om de ştiinţă K. Tomashchuk a devenit primul rector al Universităţii. La început, limba de bază a predării cursurilor a fost germana, având departamente separate pentru limba şi literatura română şi ucraineană. Îi perioada dominaţiei austriece, Universitatea din Cernăuţi avea în subordine trei facultăţi: Facultatea de Teologie Ortodoxă, Facultatea de Drept şi Facultatea de Filosofie. Îi această perioadă, abia un sfert din studenţii celor trei facultăţi erau români şi ucraineni, în timp ce restul erau germani sau evrei. După mult aşteptata Unire a Bucovinei de Nord cu România, numele Universităţii din Cernăuţi a fost schimbat în „Universitatea Regele Carol”. Intre anii 1920-1940, aceasta a devenit mia dintre cele mai înalte instituţii educaţionale româneşti. Clădirea actuală a Universităţii datează din perioada anilor 1920-1922, fiind construită de Guvernul României, istoricul român Ion Nistor fiind mult timp rectorul acesteia. Îi anul 1940, regiunea a fost preluată iarăşi de Uniunea Sovietică. În anul 1989, numele Universităţii a fost din nou schimbat, astăzi aceasta niunindu-se Universitatea Naţională „luri Fedkovyci”. Iu. Fedkovyci a fost un renumit scriitor din Bucovina, herald al renaşterii naţionale ucrainene. Astăzi, în grija Universităţii din Cernăuţi se afla 16 facultăţi: Fizica, Politehnica, Matematica, Chimia, Biologia, Filologia, Limbi Străine, Istoria, Geografia, Economia, Pedagogia, Dreptul, Filosofia şi Teologia. Catedrele acestora simt susţinute de peste 900 de profesori. Cei mai buni profesori, la zi aniversară, au fost menţionaţi pentru activitate rodnică în domeniul educaţional cu diplome, flori, dar şi cu cuvinte frumoase din partea prorectorului Tamara Marusyk, care a menţionat că cel mai mare cadou al Universităţii îl constituie realizările profesorilor şi studenţilor universitari, remarcând faptul că: ,Astăzi trebuie să ţinem piept numeroaselor provocări referitoare la noua reformă a învăţământului în Ucraina”. În prezent, în sediul Universităţii îşi fac studiile circa 15 mii de studenţi creativi, curajoşi şi însetaţi de cunoştinţe, care îi vor duce faima în toată lumea…